Ti-am pictat pe chipul lunii
Trupul polei cu aur
Mi-am infasurat cu funii
Inima de-al tau tezaur
Mi-am schimbat identitatea
M-am jucat cu realitatea
Pentru scumpul tau amor
Am fost gata chiar sa mor.
dar...
Straina mi-e privirea
Ce-atata am iubit
Si ce oarba e gandirea
Ce destul m-amagit.
S-a ales cenusa din trupul tau pretios
S-a ales doar praful din zambetul cel mai frumos.
Posibil sa nu intelegeti de ce am scris aceste versuri.Am si eu orgoliul meu.Si sper ca persoana pentru care am scris aceasta poezie sa regrete...doar atat...sa regrete! :)
7 comentarii:
si cine e acea persoana?
atunci de ce ai mai comentat?
secret.
doar ca sa vezi ca tiam citit postarea:p
fain ma...chiar asa e din pacate...asta e...pana atunci...numai bine:-h...si mda...tine-o tot asa
uau pissi impresionant...ma tot mir de unde scoti atatea versuri, apoi imi amintesc...un om trecut prin viata...
Sunt mandra de tine si totdeauna voi fi!
cineva spunea: "orgoliul perfect lucid şi purificat (sublimat) constituie o foarte importantă sursă de autodepăşire care ne poate oferi elanul necesar pentru a trece cu mult dincolo de ceea ce în mod obişnuit considerăm noi că sîntem capabili. Redirecţionarea energiilor negative ale orgoliului ne pot îmbogăţi sufletul cu calităţi precum răbdarea, modestia, umilinţa."
ai zis tu ceva frumos "orgoliul perfect lucid si purificat''...asta da!
:-<