Author: llobyt
•13:55
   Imi e dor de tine oras luminat cu suflete de foc,mie dor sa trec pe strazile-ti intortocheate sa-mi vad chipul in vitrine ruginite.Sa te petrec din est in vest si in locurile verzi,linistitoare sa poposesc...Sa simt caldura soarelui nervos ce-aprinde lumanari in tristul cimitir.N-am crezut atunci ca o sa te parasesc definitiv si acum realizez ca iti duc dorul...Atatea amintiri am trait pe acele meleaguri si parca tot mai departe sunt de mine momentele cand ma aflam in tine...oras maret...oras pierdut...esti de neinlocuit...te vreau napoe...chiar acum...
    Am trait luni bune in orasul acesta si normal ca sa-mi fie dor de un loc unde m-am simtit bine.Imi spunea o amica de-a mea sa nu mai scriu despre trecutul meu e meleagurile peninsulei...insa nu prea pot sa fac asta...Am in mine un cufar unde tin amintirile si uneori se deschide cufarul si amintirile incep sa-mi ajunga la inimioara si mi se face dor,si nu pot tine in mine cuvinte...trebuie sa le vars afara...Una dintre dorintele pe care le am este ca sa mai pot sa-mi vad umbra pe strazile orasului unde am gustat din adolescenta...
Un mic colt din acel oras.Un colt in care eu ma refugiam deseori.
 
 
|
This entry was posted on 13:55 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comentarii:

On 30 aprilie 2011 la 01:56 , pissi spunea...

e ceva firesc sa ti fie dor...ne este dor chiar si de ziua de ieri:):P
apropo stiai, cuvantul "dor" provine din latina "dolus"= dolere, adica a durea....ce interesant nu?