Author: llobyt
•03:51
          Iată-ne poposind pentru încă o dată în viață în ajunul unei Mărețe Sărbători.Sărbătoarea Nașterii Fiului lui Dumnezeu.Și cu aceleași emoții în suflet,în fiecare an retrăiesc aceste clipe ,simtiind o imensă bucurie pentru că și eu sunt parte a acestui eveniment.Și pentru mine a coborât din slavă Domnul meu și mi-a dăruit viață,o viață frumoasă.Cadoul perfect.
       Însă în inima mea dincolo de marea bucurie ce o am,există un loc,un colț plin de amărăciune.O amărăciune care deseori se citește pe fața mea,neputând să o stăpânesc.O ușoară durere simt în aceste clipe când copilași drăguți bat din poartă în poartă colindând inimile reci ale oamenilor preocupați de a prepara felurite și deosibite bucate.Aceste inimi reci,de multe ori de o tristețe apăsătoare îmi provoacă durere în suflet.Sunt prea păsător de lumea asta,de mediul înconjurător să pot trece cu vederea pe semenii mei care pășesc prin lume cu fețele posomorâte și nu găsesc nici cea mai mică bucurie care să le schimbe aspectul.Și scriu aceste rânduri nefiind un pesimist cu acte în regulă ,ba mai mult ,de puține ori mi-am putut atribui acest adjectiv.Îmi place să gândesc pozitiv însă sincer declar că ajung în momente în care îmi plânge sufletul datorită stării omenirii.
        Dacă e ceva ce îmi doresc în aceste clipe e că toți românii mei să găsească în această Sărbătoare adevărata esență,purul adevăr.Îmi doresc că adevăratul SĂRBĂTORIT,să pătrundă profund în inimile oamenilor și să rămână acolo pentru totdeauna ,provocând o imensă bucurie zilnică indiferent de cât de gri sunt unele zile.Cred că acesta e singurul lucru care mai lipsește acestui popor.Indiferent de cât de multe sunt vocile care vorbesc despre criză eu totuși cred că suntem un popor binecuvântat,însă din păcate mulți nu văd binecuvântarea,sunt orbi.Îl rog pe Bunul Părinte de această Sărbătoare să trimită lumină de sus,iar fiecare românaș să poată vedea dincolo de obiceiuri,tradiții și să-și depășească această mentalitate de multe ori prea superficială.

     Dragii mei ,va doresc la toți,zile frumoase și pline de pace în suflet,împreună cu cei dragi,și fie ca Dumnezeu să binecuvânteze întreagă Românie cu belșug atât pe plan material cât și pe plan spiritual.Sărbători fericite! 
Author: llobyt
•07:26
    Astazi indraznesc sa-ti scriu.Am prins curaj fiindca momentan simt ca nimic n-am de pierdut si prea putin de castigat.Eu,unul dintre cei care in fiecare zi ating pamantul cu picioarele iar norii cu capul ori de cate ori te vad.Iti scriu tie ,cea pe care te-am cunoscut atunci cand intr-o profunda stare de melancolie incercam sa imi imaginez lumea cu o persoana in plus.Cu tine.Te-am asteptat de cel putin 5 clipe dupa cei 20 de ani pe care ii port in spate.Si te voi mai astepta,pentru ca ,chiar daca ai aparut,esti mai departe de mine decat erai atunci cand nu stiam ca existi.Tu nu ma intelegi,iar eu asa cum tu nu ma cunosti,te inteleg perfect.
      Dragostea cu care iti privesc urmele ce le lasi in spatele tau ,nu se va raci chiar daca nu vei inceta sa ma hranesti cu indiferenta.Ma voi purta cu tine ca si cum o iarna se manifesta fara zapada caracteristica,iar lipsa ta e mult mai trista decat lipsa unei ultime piese dintr-un puzzle de doua mii de piese.Te rog ,incearca sa intelegi ca imi esti sortita.Trupul tau degeaba cauta alinare in bratele timpului,defapt trupul tau nu exista pentru ca nu indeplineste unica conditie care sa-l faca existent.Insa tu,tu esti aceea care nu realizeaza ca bratele mele sunt destinul tau,iar viata ta are valoare doar daca va fi impletita cu a mea.Altfel ,vom fi doi pribegi in doua lumi triste,fara sens.
Author: llobyt
•05:26
                    Mă simt străin față de tot ceea ce mă înconjoară.Un  fugar  într-un pustiu de neajunsuri.Îmi simt picioarele bătrâne și mersul greoi pe al lumii drum plin de păcate.Port în mine sentimente de iubire față de lucruri inexistente iar viata,viata mi se pare o capcana cu un sfârșit clar,îndeajuns de aproape ca să-l pot simți.Mi-e greu să privesc înainte când știu că totul e la fel  ,iar prin ce-am trecut o să mai trec și nu vreau.Ceva mă obligă să parcurg drumuri  pe care întâlnesc nefericire și suferința.Singurul lucru pozitiv pe care îl am în minte e faptul că mâine va fi altfel.Un altfel frumos,care  va însemna fericire pentru sufletul meu.Dar până atunci am nevoie de putere pentru a  merge înainte.Și o caut la tine.Tu ești puterea de care am nevoie.Vino.Te chem să-mi fi de folos și să mă ajuți să devin un om constant pe cărări pline de oscilații.
Author: llobyt
•00:21
                Trebuie sa recunosc ca dupa meciul cu Ungaria am inceput sa sper la lucruri frumoase.La Campionatul Mondial din vara viitoare.Parca nu-mi venea sa cred ca nationala asta care in ultimii ani mai mult decat sclipiri trecatoare nu a aratat nimic alceva, are sanse asa de mari sa ocupe o pozitie de asemenea onoare.La fel de corect ar fi sa recunosc ca eu de mult nu mai cred in Piturca si oamenii lui sau mai bine zis in FRF.
        Ca fotbalul romanesc scartaie rau nu-i mai o noutate insa multi am uitat de probleme atunci cand ne-am uitat pe clasament si am vazut numele tarii noastre pe locul 2 in grupa ,loc ce duce la baraj,fie el si cu Franta sau Portugalia,era frumos.
      Din pacate lucrurile s-au schimbat rau.Imparatul Terim nu a fost de acord cu aceasta situatie si fiindca a putut sa o schimbe ,a schimbat-o,iar noi ca niste buni romani ,am cedat.Si am facut-o de o maniera oribila.Greselile individuale din partea unora in care ne-am pus nadejdea sau neputinta de a marca ,de altfel lucru esential in fotbal, au fost doar cateva ,,slabiciuni'' care au dus la scufundarea corabiei pe care scria ,,vise romanesti''.
      Acum ,,treaba'' nu mai prea are sens.Cand nu mai depinzi de tine n-ai decat sa astepti si sa speri.Dar din pacate vorba de duh ,,speranta moare ultima'' la romani are o continuare destul de trista ,,dar moare''.
Author: llobyt
•01:48
  7 lucruri esentiale ,,de facut'' inainte de examenul maturitatii.

1.Sa te rogi lui Dumnezeu sa te ajute.Chiar daca ti se pare ca Dumnezeu e departe de tine si nu te baga in seama,El stie toate lucrurile si are mila de oameni si te va ajuta si pe tine daca ii ceri ajutorul.
2.Sa elimini orice presiune.Stiu ca ti se impune sa iei bacul de catre parinti,profesori si chiar de catre propria constiinta,insa nu asta e drumul.Trebuie sa elimini orice presiune,orice stres,astfel incat sa te simti bine ,relaxat si sa dormi linistit noaptea.Stresul nu ajuta la nimic.
3.Sa inveti.Asta e unul dintre cele mai importante lucruri de facut.Incepe sa inveti pentru bac inca de la inceputul clasei a 12 a.Fa-ti un program ,pentru fiecare zi cu materiile la care trebuie sa inveti si respectal.Cu cat incepi mai devreme cu atat vei avea un program mai lejer.
4.Fa sport.Sportul ajuta la oxigenarea creierului.Combina activitatile sportive cu invatatul si vei avea doar de castigat.
5.Invata sa spui NU celor care te cheama la suc atunci cand tu ai de invatat.Stiu ca pare tentant sa renunti putin la invatat si sa iesi,dar nu o face.Sigur te vei intoarce fara chef de invatat si ai pierdut o zi in care puteai face lucruri mai bune decat sa te plimbi.
6.Nu pleca cu gandul ca ,,eu nu pot lua bacul''.Daca pleci cu asemenea idei ,asa o sa ti se intample.De ce ti-e frica nu scapi.Porneste pe ideea ca o sa-l iau pentru ca invat.
7.Nu te baza pe copiat.Stiu ca acum cativa ani a fost la moda sa mergi la bac fara sa sti nimic si sa il iei,insa lucrurile s-au schimbat.Ti se poate intampla ca sa nici nu poti misca capul in sala de examen si atunci o sa-ti para rau ca ai plecat cu asemenea idei.


     Aceastea sunt cateva din lucrurile pe care eu le-am facut in clasa a 12-a ,si rezultatul a venit.Am luat bacul iar acum ma asteapta 4 ani de studentie,frumosi si bine veniti.
Author: llobyt
•11:47

Atunci cand pleci pe un drum nou, nu uita ca din bagajul tau sa nu lipseasca visele.Fara vise vei fi un mediocru,nebagat in  seama,vei avea realizari putine si slabe.Iar daca ceilalti calatori vor rade de indrazneala ta,tu sa nu uiti,rezultatul se vede la final iar proverbul romanesc  "cei din urma vor fi cei dintai" se aplica perfect in acest caz.Fi tare si increzator in tine si nu uita:sa visezi e simplu si benefic.

Author: llobyt
•09:09
         Fiecare om are lucruri pe care nu le suporta si ar vrea sa nu se intalneasca cu ele niciodata.La fel si eu,om fiind,urasc un lucru.Ma scoate din sarite faptul ca atunci cand merg la un magazin,fie el supermarket,sau ultimul ABC romanesc,tanti care vinde sa vorbeasca urat cu mine,chiar daca oi fi eu ultimul om de pe fata pamantului...
     Asadar, vreau sa va povestesc ce am patit eu vara asta ,intr-o dimineata ploioasa,cand cel mai bun lucru pe care ai putea sa-l faci e sa stai trantit in pat ,si sa dormi...sa dormi...sa dormi...toata ziua.Insa nu,eu nu eram acolo ci ma aflam undeva prin oras, fugeam de ploaie si cautam cu privirea un magazin sa-mi cumpar cate ceva.Am intrat intr-un supermarket Dacia,m-am orientat incotro s-o iau,cam adormit cei drept ,n-am observat discutia aprinsa pe care o avea tanti de la casa cu un client.Am dat o tura de magazin,mi-am luat ce mia trebuit si m-am pus la rand.Eram al doilea.In fata mea un domn la 4 ace ,pune pe banda 2,3 lucruri si ii inmaneaza casieritei o bancnota de 100 de lei.Cand vede tanti bancnota se aprinde dintr-o data si incepe sa-l ia la rost pe omu nostru,ca de ce ii da bani asa mari.Aici era problema.Tanti noastra nu avea in casa bani marunti sa ne dea rest.De fapt avea dar nu vroia sa-i dea,erau putini.Eu stam deoparte si observam scena.Deodata mi-am amintit ca ma aflu in aceasi situatie.Cumparasem produse in valoare de maxim 10 lei si trebuia sa-i dau o bancnota de 100 de lei.A inceput sa-mi fie frica sa mai avansez,stiam ca deja motoru e turat la maxim ,ca probabil doamna avusese o noapte naspa si daca ceilalti au scapat usor eu nu scap la fel.Dar mi-am facut curaj si dupa ce mi-a scanat produsele i-am intins banii.Logic ca tanti inca mai avea energie de consumat si nu ia fost greu sa-mi adreseze urmatoarele cuvinte: ,,Inca unul!!!Ma,voi nu sunteti normali!De ce ,tot veniti ,maaa ,cu bani mari?Credeti ca eu is banca sa am sa va dau rest?Zi ma copile,ziiii (copil...?!)''. Copilu era blocat.Am preferat sa gesticulez ceva si sa tac pentru ca ceea ce aveam chef sa fac nu puteam.

     Am plecat cam dezamagit.Ceea ce uram eu cel mai tare asta era.Bineinteles ca ma deranjat faptul ca a vorbit asa cu mine ,insa nu i-am dat prea multa importanta.Am inteles ca sunt oameni cu probleme care asa sunt ei n-ai ce le face.Mi-ar fi placut sa-i pot spune macar atat lu' tanti asta: De unde sa stiu eu asta? Dar n-am avut curajul pentru ca tonul cu care vorbea imi inspira frica.
   Eu inteleg perfect un om care imi spune ca are probleme.Insa daca te enervezi si te comporti urat cu cei din jur singurul lucru pe care reusesti sa-l faci e sa-ti faci o imagine proasta,si sa-ti scurtezi viata cu cateva minute...

Author: llobyt
•16:14

ma-strainez de tine
cu trupul chiar acum,
dar stim prea bine amandoi
ca gandurile noastre impreuna raman.

eu am sa plec
si am sa las pe drumul lung pe care merg
un sir de lacrimi de granit
ce curg din ochii,astazi tristi.

ramai acolo-n lumea-ti plina de mister
dar sa nu uiti ca bietul rob
a fost acolo,langa tin mereu
si pieptul sau ti-a fost refugiu-n zile reci.

eu am plecat,stiind ca-n urma
o viata am lasat,a ta sau poate chiar a mea.
o viata plina de cuvinte ce nu vei intelege
poate niciodat...
dar pentru mine totul are sens
imi da,imi ia.e viata mea.

Author: llobyt
•13:02

in freamat de idei tarzii
ma adancesc in sufletu-mi
lovit,lipsit de bucurii.

imi place sa ma stiu
cu gandu viu
si inima usoara.

sa stiu ca viata am trait
traiesc, si ca sfarsit
gasesc oriunde,nu-mi doresc.

si unele idei gasite,printre
cuvintele-mi nepotrivite
sunt bune pe moment,dar
nefolositoare maine.

mie imi place sa ma joc
un joc ce lasa-n urma slove,
cu foc sau fara de noroc
le las asa,ca
mie imi place.

Author: llobyt
•10:08

Inca de mic copil,pe cand visam ca pot fi orice daca vreau,te-am intalnit.La inceput totul a decurs normal.Tu pareai a fi o mica parte dintr-o mica parte a vietii mele.Eu am inceput sa numar ani,si sa mi-i atribui iar tu ma urmareai.As fi putut sta de vorba cu tine non-stop si sincer,era bine daca te bagam mai des in seama.Dar defapt,nu ma urmareai,cresteai in mine.Cresterea ta insa era una cu probleme,eu nu te hraneam si pe zi ce trece eu deveneam tot mai mare iar  tu tot mai rahitica...
            La un moment dat te-am aruncat in lumea nepasarii.Aceasta idee proasta ce am avut-o m-a costat mai tarziu.Dar tu mi-ai dat pace,nici macar n-ai plans dupa mine,doar din cand in cand ,nu tu,ci altii imi spuneau ca tu existi,insa eu ma prefaceam ca sunt prea ocupat .Nu stiam ce ma asteapta.
            Si de atunci au trecut,zile,saptamani,luni,ani...4,5,6 ...mult! Iar intr-o zi de iarna.Era luna lui ianuarie.Afara era zapada,gheata ,frig dar mie nu-mi pasa...Eram linistit,prea linistit inca am cazut alunecand pe gheta si am dat cu capul.Au urmat cateva clipe in care am inteles perfect cuvintele ,,cai verzi pe pereti”...Din aceea clipa viata mea nu mai avea sa fie aceeasi.Ceva s-a schimbat.Eram bolnav.Defapt eram bolnav de mult timp ,dar eu nu stiam!Singurul medicament care putea sa sa ma vindece de aceasta boala erai tu,draga mea veche cunostinta...
        M-am ridicat repede,am alergat,te-am cautat,te-am gasit.Erai acolo unde te lasasem,in lumea intunecata a nestiintei.Te-am luat cu mine,cateva zile am stat si m-am uitat la tine.Te priveam si cu cat de priveam mai profund cu atat mai multe remuscari si regrete intrau in mine.Ma enervau.
            Dar gata,eram decis sa am grija de tine,sa te hranesc, sa cresti in mine,vroiam ca eu prin tine sa cresc,sa ma vindec de aceea boala.Iar acum dupa cateva luni de relatie aproape sunt vindecat,mai am putin si o sa asez si cireasa deasupra tortului,iar totul pare sa se termine cu bine...

Author: llobyt
•09:52

              O suta de ani parca am trait,dar defapt e doar o iluzie,sunt tanar.Cateodata un copil,uneori un tanar dar niciodata un batran.Insa tu,gand siret imi spui ca sunt batran,ca poate maine,sau daca nu maine,atunci miercuri, sigur voi muri.

Author: llobyt
•14:26
        Numele tau il stiu.Chiar si drumurile tale le-am invatat.Obsedat de acel ceva ce ma atrage la tine m-a facut sa te stiu atat de bine.Cunosc aproape tot din tine.Te studiez zilnic,si te caut in fiecare clipa.Dar tu...tu esti aceea care vrei alceva.Mereu imi spui din priviri sa fug,ca daca nu ma voi lovi singur,insa tu nu  sti ca eu pentru tine as....suferi.
     Iti scriu in ceas de seara cand tu esti departe, iar eu aproape.Te rog sa vi,am ceva sa-ti spun.Ceva ce n-ai auzit niciodata.Haide,vino.Lasa,totul.Te astept.
Author: llobyt
•09:43

           Timpul nu-i al meu.Daca ar fi al meu l-as ucide,asa cum el mi-a ucis candva un ghiocel.Acel ghiocel rasarit intr-o zi aspra de primavara pe cand zapada abia plecase.Pe atunci eram un solitar in cautarea unui nimic impresionant,iar acel ghiocel fusese marele cadou pe care primavara mi-l adusese de departe pentru sufletul meu.Era mica mea comoara,pentru unii un nimic pentru mine scanteia ce ma facea sa-mi revin de la absurditate la normalitate.Dragostea ce ma lega de aceea floare era puternica,ma mobilize,ma facea sa spun ca am chef de viata,mai exact de viata mea.
          Insa totul s-a sfarsit cand mi-am adus aminte ca totul se masoara in timp,chiar si ceea ce nu se vede se masoara in timp.Iar timpul il stiam.Uneori timpul mi-a facut bine insa de cele mai multe ori m-a lovit.Simteam ca ma va lovi si acum.Imi dadeam seama pentru ca trupul meu tremura si nu era din cauza frigului.Nu imi era frig.Eram in clocot,precum un razboinic ,gata de lupta ,insa adversarul meu se facea nevazut,as fi lovit cu pumnul,dar el s-ar fi ferit.As fi vrut ca aceea lupta s-o castig,dar lucrul acesta era o idée absurda,care in timp am inteleso.Timpul nu-l poti invinge,insa nici el pe tine nu te va ucide.Razboiul dintre om si timp se duce zilnic,clipita de clipita iar fara de acest razboi fara sfarsit viata ar fi o moara de vant.