Author: llobyt
•14:11
    Natura....scump tezaur al omenirii!
Author: llobyt
•12:08
    Soarele a inceput sa incalzeasca natura,frigul si-a facut bagajele si ne-a parasit iar totul incepe sa prinda din nou viata.Primii ghiocei si-au scos capul sa salute respectosi peisajul placut care ne invaluie cu frumusetea lui.Pe ici colo cate un fir de iarba incepe sa dea o culoare mai vie campiilor.Fiecare copac pare fericit ca iarna s-a dus iar acum ei pot fi de folos omenirii.In curand ei vor inmuguri iar mai apoi vor parfuma totul cu mirosul foarte placut al florilor lor.
    Prin gradini oamenii au inceput sa petreaca din ce in ce mai mult timp facandu-si planuri pentru noul sezon de gradinarit.Unii incep a planta pomisori cu gandul ca peste cativa anii sa poata sa se bucure de ei prin fructul pe care il vor aduce.Pe coasta dealului inca gri niste siluete se plimba domol printre randurile de vita de vie.In stol niste pasarele se fac si ele auzite dand semne si ele de multumire.Ziua incepe a fi din ce in ce mai mare iar noapte mai mica si mult asteptata.
    Miros de primavara se respira si in sufletele oamenilor care multumitori privesc catre mandrul soare si zambesc entuziazmati si coplesiti de atmosfera placuta din jurul lor.
    Un cer senin albastru cu putini nori parca rataciti domina peste intregul univers.Mai inspre seara deodata cu intunericul noptii adieri de vant doresc sa ne transmita ca iarna a plecat dar sa nu ne para rau ca peste cateva luni va veni inapoi.
    Peisaje impresionante ne inconjoara iar cativa pictori incep a-si face util talentul pictand si admirand panoramele din jurul lor.Cat de frumos e totul acum.Iubesc natura si cred ca si ea ma iubeste pe mine de aceea tot ce pot face acum e sa zambesc cu gura pana la urechi si sa multumesc Creatorului pentru creatie.
Author: llobyt
•07:49
   Orice sfarsit e un nou inceput.De multe ori ma agat de aceste cuvinte.Caut sfarsitul.Zaresc inceputul.Apoi totul se pierde dintr-o data ca un glont tras in vazduh.Imi lipseste fermitatea proprie.Mi-a furat-o trecutul si parca imi e atat de greu sa o rascumpar.Poate,daca,incerc,oare, sunt cuvinte care imi trec prin gand tot mai des insa nu sunt capabil sa fac conexiunea cu Destul sau Stop.Diferenta dintre o frunza care cade la pamant trantita de vant si eu uneori e nula.Traim intr-o vreme mult prea schimbatoare si confuza.Durerea apare pe fetele noastre insa in interiorul nostru e cu totul alceva.Spirite slabe si voci plangacioase ma inconjoara.Uneori ma afecteaza alteori fug de ele si le inving.Teoriile ma inconjoara si indemanarea practica mi-am pierdut-o.Si daca ar fi sa incadrez totul intr-o acolada as descrie la capatul ei frica pe care o port in interior.                      
    Presimt sfarsitul tragic al omului ca sfarsitul personajelor din nuvelele lui Slavici.Omul intr-o continua degradare si m-ai apoi un sfarsit tragic si fara sansa de a fi putut schimbat.As vrea doar sa pot striga odata EU,ca un portar ce urmareste o minge in aer si o prinde cu putere la piept.Siguranta de a fi eu si rascumpararea principiilor care m-au consacrat le vreau inapoi.Puterea de a spune Stop si de a bloca totul in spatele meu e tinta omuletului ce il port in interiorul meu.Iar mai apoi sa pot pasi pe noul drum pe care mi l-am facut sfarsind cel vechi.
   
   
Author: llobyt
•13:15
     Copaci cu tulpinele groase ma inconjoara.
     Din vazduh printre ramuri raze din soare coboara
     Lemne uscate trosnesc sub bocancul greu
     Ma trezesc in mijloc de codru doar eu.
     
     Adierea vantului fugar o simt in frunte
     Respir aer curat cautat si gasit doar la munte 
     Copacii carunti imi adreseaza triste gemete
     Pline de lacrimi,amar si regrete...

    In vale un viu paraias plange de zor
    Cu lacrimi din apa de dulce izvor
    Urme adanci de lighioane-nsetate
    Zac pline de apa-n marea pustietate.

 

 
Author: llobyt
•13:10
    Un Dumnezeu.O mana de pamant.Un om.Un dar.Un vis.Un gand.O zi.Doua.Trei.Saptamani.Luni.Acelasi gand.O obsesie.Un razboi.Un invigator.Acelasi gand.Un nou inceput.Un vis.Un gand.O ora de munca.Prea putin.Doua ore.Continua.Ma dau batut.Nu.Trei,patru,cinci ore.Abia ai inceput.O pauza.O cadere.O ridicare.O continuare.O zi.Doua nopti.Un viciu.O sursa de insipratie.Prea putin.Mai incearca.Romane.Nuvele.Eminescu.Rebreanu.Pe langa plopii fara soti.Femeia.Eu.Psihologia.Romanticismul.Atat.Continua.Nu mai pot.Un ultim efort.Prea tanar.Prea nestiutor.Prea verde.Neexperienta.Un inceput greu.Prea greu.Insa nu imposibil.
   Am invatat singurel sa lupt pentru a-mi indeplini visele.Ridicole,absurde,marete,fantastice.Spuneti-le cum vreti.Sunt ale mele.Voi lupta pentru acest vis.Si gandul ca pot sa mi-l indeplinesc ma face sa lupt in fiecare zi....mai mult...din ce in ce mai mult...si totul doar pentru un VIS...!