Pe unii oameni îi schimbă locul.Pe alţii,alţii.Dar tu ştii asta.Tu ştii atâtea...Mult mai multe decât mine...

Eu ştiu puţine lucruri.Ba mai mult ,am atâtea întrebari...O grămada! Poate chiar două! Întrebări la care îmi face plăcere să le găsesc singurel răspunsul.Însă...

Nu-l găsesc.Sunt atâtea lucruri de negăsit pe lumea asta...De exemplu,uşa inimii tale...?! Stau de aproape 14 luni,12 săptamâni,11 zile şi 10 ore la umbra inimii tale.Mă ridic adeseori ,o înconjor cu multă dragoste şi cuvinte calde.Dar ea rămane mereu de piatra,rece! De negăsit.

Nu sufăr.Nu plâng.Aştept,zâmbesc! Într-o zi ,poate mă vei cauta.Vreau să mă gaseşti zâmbind,astfel poate...

Vei întâlnii ceea ce cauţi acolo unde nu ţi-a trecut prin cap să răscoleşti!

21 ani,7889 zile,189336 ore,11360160 minute,681609600 secunde.

 Îmi place să-mi număr viaţa.Îmi place să ajung la concluzia că timpul trece prea repede apoi să realizez ca..defapt ,noi trecem prin timp.
Îmi place să mă gândesc la trecut  şi astfel să-mi fac un viitor mai bun.
Îmi place viaţa.O sorb zilnic din paharul bunataţii Tatălui.
Îmi place să iubesc viaţa,însă nu aşa de mult ca pe a altora.
Îmi place să cred ca nu trăiesc deageaba ci că totul are un scop.Bucuria mă face să visez iar necazul să sper.
Îmi place drumul vieţii mele.E mai greu ca a multora,cred eu.Dar e special.E drumul amintirilor din trecut ,paşilor din prezent şi ţintelor din viitor.
Îmi place .E o plăcere specială.Plăcerea mea de a vieţui.

           Despre iubire s-a tot scris.De la marii poeţi cu ale lor pene iscusite şi până la degetele anonimilor ca mine ,ce apasă butoane de pe tastatură , iubirea a căpătat diferite forme,culori ori înţelesuri.Ba mai mult unii spun că iubirea e de mai multe feluri sau alţii că iubirea nu moare.Părerile-s împărţite.Fiecare are ideea inspirată din propriul destin.De crezut e faptu' ca logodnica e plină de iubire iar orfanul parcă n-are deloc.Pare logic.

A studia iubirea poţi.Apelezi oricând la prietenii noştrii greci,care chiar au habar despre acest plăcut sentiment şi aflii tot ce îţi doreşte inima ori...mintea.În funcţie de motivaţie şi interes.
   

       Cât despre mine ,eu în situaţia asta sunt cam ca apostolu' ăla necredincios.Nu prea cred în iubirea unora.De exemplu,ca să fiu mai exact,nu cred că omu' care îşi loveşte nevasta a iubito vreodată.
Iară nu cred ca baiatu' ce zice a iubi pe Domnişoara Îndragostită o iubeşte dar între timp mai vizitează şi pe Domnişoara X.Asta nu-i iubire,îi abureală.Că bine o zis bătrânul Ghandi când o zis că baiatul care iubeşte două femei,nu iubeşte.Pentru mine si pentru prietenul meu menţionat mai sus treaba asta e limpede dar păcat de unu si de altu' care se prostesc deageaba.Şi poate mai păţesc si ce-o păţit Ion a lu' Rebreanu,că şi ală aşa sărăntoc cum era nu i-o ajuns trupu' lu Ana,o mai umblat si după muierea lu altu'.Doamne feri!

Saaaauuu,că tot suntem la subiectul ăsta,nu pot pricepe cum în decursul a 3 luni să săruţi trei guri şi la toate să le zici că ştiii,draga mea,eu pe tine chiar te iubesc...
Hai seriossss acum.Nu pot pricepe.Lecţia asta nu-mi intră în cap,aşa că,Domn profesor,vă rog treceţi-mă absent.Să fie ca şi cum n-aş fi fost.

Da' oare de ce boală suferă societatea asta?O fi grav sau îi ceva trecător?Să sperăm ca nu moare speranţa şi ţara îşi revine.

Ori iubeşti ori urăşti.Ori îi foc ori îi apă.Că amândouă nu se poate.Daca amesteci alb cu negru iasă gri.Iar gri e gri,nu-i alb.Sper că pe asta ai prinso că văd ca eşti tot în urmă.

      Acuma în încheiere te rog să mă ierţi că am îndrăznit să insinuez că eşti fals.Că ai un ambalaj colorat,arată bine darrrr în interior eşti putred...Dar nu te întrista.În cazul de faţă există salvare.Sună la 112 şi spunele să vină să te ajute,că io acum mă culc.Noapte bună să fie la tătă lumea.

Om fiind,obişnuiesc a simţii
A lăsa inima liberă
A iubii.

Dar nu iubesc cum tu o faci
Sau alţii fără nume
Nu mă-nţelegi.

Şi te privesc oricând te văd
Cu dor în piept
Nostalgic.

Speranţa mi-e alături
In locul tau şezând,
La pieptul cald.

Doar glasul tău mă vizitează
In nopţiile târzii
Si reci.

Absenţa ta e motivată
Şi înteleasă pe deplin
De alţii.

Eu n-am nici codrul nici verdeaţa
Nici măcar teiul ,
Lui Mihai.

Dar te aştept să-ţi spun povestea
Ce am putea s-o scriem
Amandoi.

A nu scrie inseamna tacere.
A nu-ti scrie inseamna durere.

Imi pasa
Nu-ti pasa.

Astept.
Tu nu.

As da totul
Tu nimic.

Te iubesc!
................

Ti-am dat totul,si mai mult de atat...

Fiecare lacrima,fiecare emotie,fiecare particica din mine...

Toate bataile inimii...

Fiecare clipa...gand...zambet....

Pentru tine...

Iar tu...ai uitat din nou numele meu.

Am atatea sa iti spun,dar nu pot...

Am atatea sa iti dau,dar nu vrei...

Imi doresc sa iti pot oferi totul...dar..

Dar pana atunci....mai tac,mai rabd si mai astept.

Astazi am nevoie de tine mai mult ca oricand.Unde esti?Mi-am uitat inima la tine.Simt ca nu mai pot trai fara ea.Iubita mea.De ce intarzii?Ti-am spus in curand ne vedem,dar tu ma faci sa astept.Nu iti pasa?Nici mie.Te voi astept oricat,oriunde.Pe tine.Da!

          Zilele astea s-a schimbat putin vremea.Un vant furios ne-a vizitat, acompaniat de trecatoare si reci ploi.E un semn si asta...Dar de ce iti vorbesc de vreme? Bineee,m-ai prins...Am emotii.
    Emotii care ma cuprind de fiecare data cand ma gandesc la tine.Absurd am putea cataloga comportamentul meu.Baiat fiind ar trebui sa ma incord o data si sa-mi revin,insa uneori lucrurile ies din tipar.Ne depasesc.Mi-e greu sa-ti vorbesc insa e atat de usor sa ma gandesc la tine.La ochii tai...Acei ochi vinovati,care atunci cand i-am vazut prima oara au produs in mine un sentiment nemaintalnit pana atunci...Si din acel moment ,n-a mai trecut o singura seara in care sa nu adorm cu gandul la tine.
      M-am indragostit de pasii tai,te caut zilnic prin multime,uneori te gasesc,insa nu esti a mea.M-am indragostit de felul tau de a ma saluta.E tot ce mi-ai oferit .M-am indragostit de tot ce iti apartine,de ce ma lasi sa vad...Astept ziua cand o sa te iau in brate si o sa incep sa ma indragostesc de ce nu se vede insa se simte...Stiu ca aceea zi va veni.Cred ca va veni,de aceea in fiecare dimineata ma trezesc zambind ,poate asta e ziua sau daca nu,oricum, sunt cu o zi mai aproape de tine...
 

     Nu vreau sa imi raspunzi la intrebarea din titlu.Cel putin nu acum.Vreau mai intai sa iti povestesc ceva,despre un om,iar mai apoi imi poti raspunde.
       Numele lui este Oscar.Oscar Pistorius.Nascut in anul 1986,intr-o familie de crestini cu radacini italiene din Johannesburg,Africa de Sud.Pana aici totul pare normal insa viata lui incepe sa se schimbe radical inca din primele lui luni de viata.Dupa putin timp de la nasterea lui doctorii sesizeaza o boala in organismul lui.Hemimelie fibulara.Cand mai avea o luna ca sa implineasca un anisor,datorita bolii,ambele picioare ii sunt amputate de la genunchi in jos.Copilaria lui a fost marcata de acest handicap insa plin de ambitie a inceput sa practice diferite sporturi precum rugby,polo  sau tenis,ajutat fiind de o proteza. 

        O noua pagina neagra in viata lui s-a scris la varsta de 15 ani cand mama lui (care intre timp divortase) a decedat ,ramanand orfan.Dupa ceva timp de atunci el declara : ,,Mama a avut o influenta majora in viata mea,ea a fost sustinatorul meu numarul 1'' sau ,,Atunci cand eu si fratii mei  plecam dimineata la scoala,mama ne spunea pe rand: ,,Carl incaltate mai repede,Aimee iati papucii, iar tu Oscar ia-ti picioarele."
.Ramas fara acest sustinator niciodata nu s-a dat batut iar dupa mult timp de antrenament s-a specializat in atletism.A inceput sa participe la concursurile de alergat pentru atleti paralimpici iar in unele cazuri participa chiar si la concursuri cu sportivi valizi.Trofeele au inceput sa apara,era foarte cunoscut ,munca ii era rasplatita.Toti il apreciau si vorbeau despre lectia de viata pe care le-o preda tuturor.


            Din pacate pentru el viata la mai trecut printr-o proba.In noaptea zilei de 13 februarie 2013 Oscar era in vila lui ,dormea.Cand dintr-o data a auzit zgomot in baie ,s-a trezit speriat a pus mana pe pistol si a apasat pe tragaci,crezand ca e jefuit de  hoti,insa....era iubita lui,fotomodelul Reeva Steenkamp.

Povestea unui om.A unei vieti plina de urcasuri si coborasuri.Pentru el viata inseamna dezastru si bucurie,extaz si agonie,lacrimi de bucurie si de tristete.Inseamna dragoste si moarte...






        

             Puțini își mai înțeleg în ziua de azi viața.Afirm asta cu riscul de a fi contrazis de unele guri orgolioase.E greu să accepți că ești condus,mai ales în vremurile astea când cuvântul libertate e cel mai practicat de către societate.Și dacă îmi citești articolul cu puțintică concentrare ai observat că am folosit trei cuvinte care atrag în jurul lor o doză destul de bogată de posibile comentarii.Condus,libertate și societate sunt cuvintele în jurul carora doresc să scriu acest articol .
Citeam zilele trecute  un articol destul de emoționant, zic eu , în care se comparau ultimile două perioade ale poporului nostru.Perioadă condusă de nea Nicu și perioada actuală condusă de acest șir interminabil de nătângi.
           Eu n-am nimic de comentat despre prima etapă mentionanta mai sus.Nu-mi amintesc nici o întâmplare de pe atunci.Probabil n-oi fi existat.Însă am multe de spus despre actualitate. Despre societatea asta meschină.Iar pentru cei care nu am în propriul vocabular acest cuvânt le-ar fi de folos să-l caute în dex.Nu știu tu la ce te gândești când privești în jur însă eu cu puțină imaginație îl văd văd pe maestrul I.L.Caragiale într-un tablou în care stă la o masă și scrie fără întrerupere.Privind în jur ar avea ce scrie.Ar putea cosuma litrii întregi de cerneală scriind despre prostia umană,de exemplu.Cred că pentru el a scrie texte care trag după ele concluzii comice ar fi floare la ureche.Ar avea de unde se inspiră.Grădină e mare iar ppppp...oporul e mult.
           Mi se pare că suntem o generație vândută.Condusă de ideile altora.Ne deplasăm în direcții identice mișcați de gânduri  generate de minți deloc înțelepte.Prefer să nu dau exemple ,să nu menționez nume de oameni ori companii.Îmi place să las cititorul să înțeleagă esența citind printre rânduri.
 Ne declarăm stăpâni ai propriilor noastre vieți însă muncim și ne chinuim sufletul că să ne menținem la suprafața ,că să nu murim de foame.Mai concret.Și în fiecare dimineață ne trezim cu aceleași fețe posomorâte pe care le purtăm cu noi prin lume și astfel formăm o imagine a vieții noastre.O imagine tristă parca-m fi mereu în doliu.
         Avem libertate însă nu avem fericire.Te-ai întrebat vreodată de ce continui să faci lucruri pe care nu îți place să le faci? Te-ai întrebat care e farmecul vieții tale? Ce îți produce bucurie în suflet cu adevărat? Nu! Nu ai făcuto.De asta ești așa.Poate e timpul să spui stop.Să o iei de la capăt .Să fi diferit.Să calci în picioare vorbele  goale din jurul tău.E timpul să te schimbi tu.Mediu înconjurător niciodată nu se va schimbă.Omul e născut să sufere însă tu te-ai născut cu alt scop.Ai totul în tine.În inima ta.Pătrunde acolo ia  ce ai nevoie,și urmează-ți visele.

Te înţeleg perfect amice!Lumea ta,acum e a mea.Singuratatea ta o retraiesc eu.Aceleasi mentalitati ma chinuie si pe mine.Degeaba mergem inainte.Lasam valorile in urma.Suntem goi.Suflete chinuite de desele neimpliniri ale vietii.Tragicul ne inconjoara insa putin isi dau seama.Dar hai sa vorbim despre noi.Sau....mai bine....tac!

De fiecare data cand ne-am certat 99% la suta a fost vina mea...si acel 1 % a fost tot din vina mea fiindca te-am lovit pana ai cedat...

Amandoi stim ca viata e un drum ce trebuie parcurs.Amandoi stim ca pe acest drum vor aparea obstacole,piedici,intristari,crize,e normal sa fie asa.Dar de ce?

E o intrebare buna.Fiecare om,oricat de moral,fericit,puternic ar fi,tot va da peste un moment in viata cand isi va pune aceasta intrebare.O sa incerc sa iti raspund.Sper sa reusesc.

Voi incepe prin a-ti povesti ceva.
     

Adolescent fiind,a venit si in viata mea ziua cand m-am indragostit pentru prima data.Prima iubire.Stii tu.Pot sa spun ca a fost frumos.Ma trezeam dimineata entuziazmat,cu chef de a merge la scoala,nu pentru a fi activ la ore ci pentru ca acolo ,la scoala,era ea.Fata cu ochii perfecti.Iubita mea.Imi petreceam timpul cu capul in nori.Prea fericit.Prea putin gandeam.Astfel ca totul s-a terminat iar dupa o luna de fericire a urmat o luna gri.Desigur acum dupa atatia ani zambesc,mi se pare o prostie perioada aceea,insa atunci acela era necazul meu.Marele meu necaz.Nu prea intelegeam viata.

Ei bine,de ce ti-am povestit asta?
In momentele acelea cand pentru prima data in viata am gustat din tristete prin mintea mea au trecut milioane de ganduri.Parca mintea imi cerea sa fac ceva!Si stiti ce am facut?   I-am dedicat timp matematicii si literaturii astfel pregatindu-ma pentru acel examen national.

Timpul a trecut.Iar eu meditand la cele intamplate am constatat un lucru.Incercarile,piedicile ,apar in vietile noastre ca sa ne faca mai buni.Pentru mine acele momente au adus cu ele si o clipa cand m-am trezit si am realizat ce trebuie sa fac defapt eu.Pe ce trebuie sa pun pret cu adevarat.
Poate si tu treci print-o criza.Daca da,atunci opreste-te putin din plans,si gandeste-te putin la viata ta.Esti in necaz.E normal.Nu dispera.Esti acolo cu un scop.Poate trebuie sa schimbi ceva la viata ta,sa elimini ceva,sa adaugi ceva.Poate ca si tu trebuie sa te trezesti la realitate si sa dai o importanta mai mare lucrurilor care au valoare cu adevarat.
Drumul inspre fericire e mai aproape de noi decat credem.E la un pas.Acest pas se numeste vointa.Trebuie sa vrei sa fi fericit.Iar daca iti doresti cu adevarat ,viata te va duce exact acolo.Crede numai!

E noapte in oras.E noapte chiar si in patul meu.E atat de intuneric incat nu-mi mai gasesc mainile.Iar acest intuneric nu ar fi trebuit ca eu sa-l simt.Ar fi trebuit la ora asta ca eu sa dorm.Insa acest lucru e unul din cele zece lucruri imposibile de facut momentan.
Dar de ce nu poti dormii copile?Oare esti tu trist?Sau poate chiar plangi,copile?Din nou iti chinui sufletul din cauza unei flori?Din cauza unei copile nepotrivite?Vorbeste-mi!