Îmi e greu.Simt greutatea poverii cum apasă pe sufletul meu.Sensibil.Zbuciumat.Mă uit înainte.Mult,greu.Mă uit în spate.Parcă totul deageaba.Fiorii disperării îmi parcurg întreg trupul slăbit mai mult ca niciodată.Iubita mea natură s-a transformat.Din verdele-i veșnic măreț de altădată a devenit precum cerul unei zile suparate.Gri. 
  
    Încerc să-mi stăpânesc lacrimile.Nu pot.Ba mai mult încerc să le adun în podul palmei,tremurânde.N-aș vrea să le pierd.Ele fac parte din mine.Mă doare fiecare picătură,dar nu pot să-mi opresc sufletul să se exprime.El doar așa o știe face.Îmi păsa atât de mult. 

 Încât, 
  
  
 încep să caut soluții.Nu vreau să renunț.Vreau să lupt.Nu vreau să iau în calcul eșecul. 
  
 Așa că rog inima să tacă.Și las rațiunea să-mi vorbească.  S-a făcut liniște în suflet.Iar o voce caldă începe să-mi șoptească: 



 

           Astăzi,o nouă zi.Aparent ,pentru cei cu viețile lipsite de emoție ,sub jugul rutinei plictisitoare,la fel ca cea de ieri.Pentru mine însă , ziua de astăzi e cu mult mai specială ca cea de ieri.Nu doar pentru faptul că sunt cu o zi mai aproape de tine ci pentru că astăzi e mai. 
  
 Iar eu,fără să-mi programez asta,astăzi sunt mai fericit ca ieri. 
 Iar fericirea o simt în piept.În viața-mi de poet.De simplu om. 

 Iar eu,fără să caut asta,astăzi sunt mai îndrăgostit de tine decât am fost ieri. 
 Îndrăgostit de urmele pașilor tăi.De simplul fapt că ești.Că sunt.Că suntem. 

 Iar eu,fără să insist,astăzi am primit din partea ta mai multe zâmbete. 
 Raze de speranță.Emoții ascunse într-un suflet profund.Unic.Inocent. 

  
 Iar eu.Eu sunt mai aproape de a fi ceea ce îmi doresc.Mai departe de ceea ce vreau să uit.

 Mai.Ești special.Ești delicat.Ești ceea ce am nevoie.Mulțumesc. 

    Nu e vinovată frumoasa seară de primăvară că scriu,chiar dacă imi creşte inima in piept când văd copacii înviind si schiţând mii de zâmbete sub formă de floricele.Nu sunt cuprins  nici de o  melancolie care să mă facă visător pierdut într-o lume de cuvinte.Nuup! Eu am scris ,scriu si voi scrie mereu din acelaşi simplu motiv: ,,simt".

Simt splendoarea naturii şi mă împinge dragostea faţă de ea sa-mi aştern într-un articol gândurile.Să-i ridic Creatorul in slăvi.Simt...

Simt in piept dureri.Uneori.Neajunsurile vieţii mă fac să simt.Să scriu.Să fiu eu într-o lume anapoda.

Simt timpul şi-l transform in cuvinte.Simt viaţa si o leg prin versuri să fie mai hazlie.Simt...

           Dar astăzi mai mult ca oricând te simt pe tine.Firavă ca razele lunii pe un cer înnorat.Gingaşă ca ghioceii lui Martie şi plăpândă ca în poza ce mi-ai dato zilele trecute cu tine pe când erai baieţel.

    Îţi simt temerile si aş vrea ca împreună să formăm o echipă şi să le alungăm, departe.De tine.De noi.
   Îţi simt reţinerile şi aş vrea sa fii libera pe deplin.Să zbieri,să râzi.Să fii tu însuţi.

Îţi simt ochişorii indreptaţi de multe ori spre deznădejde.Oh,nu! Vreau sa fii o învingătoare!Fii tare!

Te simt...eşti o poezie fără versuri.Un tablou minunat.Splendid.Important.Aparte.Delicat.

Te simt...simplă,potrivită,specială.

Te simt...eşti ceea ce tu nu vrei să crezi.
Te simt...eşti ...o prinţesă fără coroniţă.

Te simt...Simte si tu puterea cuvintelor.Lasă-te convinsă.Nu de mine,ci de ceea ce simt eu.

Pe unii oameni îi schimbă locul.Pe alţii,alţii.Dar tu ştii asta.Tu ştii atâtea...Mult mai multe decât mine...

Eu ştiu puţine lucruri.Ba mai mult ,am atâtea întrebari...O grămada! Poate chiar două! Întrebări la care îmi face plăcere să le găsesc singurel răspunsul.Însă...

Nu-l găsesc.Sunt atâtea lucruri de negăsit pe lumea asta...De exemplu,uşa inimii tale...?! Stau de aproape 14 luni,12 săptamâni,11 zile şi 10 ore la umbra inimii tale.Mă ridic adeseori ,o înconjor cu multă dragoste şi cuvinte calde.Dar ea rămane mereu de piatra,rece! De negăsit.

Nu sufăr.Nu plâng.Aştept,zâmbesc! Într-o zi ,poate mă vei cauta.Vreau să mă gaseşti zâmbind,astfel poate...

Vei întâlnii ceea ce cauţi acolo unde nu ţi-a trecut prin cap să răscoleşti!

21 ani,7889 zile,189336 ore,11360160 minute,681609600 secunde.

 Îmi place să-mi număr viaţa.Îmi place să ajung la concluzia că timpul trece prea repede apoi să realizez ca..defapt ,noi trecem prin timp.
Îmi place să mă gândesc la trecut  şi astfel să-mi fac un viitor mai bun.
Îmi place viaţa.O sorb zilnic din paharul bunataţii Tatălui.
Îmi place să iubesc viaţa,însă nu aşa de mult ca pe a altora.
Îmi place să cred ca nu trăiesc deageaba ci că totul are un scop.Bucuria mă face să visez iar necazul să sper.
Îmi place drumul vieţii mele.E mai greu ca a multora,cred eu.Dar e special.E drumul amintirilor din trecut ,paşilor din prezent şi ţintelor din viitor.
Îmi place .E o plăcere specială.Plăcerea mea de a vieţui.

           Despre iubire s-a tot scris.De la marii poeţi cu ale lor pene iscusite şi până la degetele anonimilor ca mine ,ce apasă butoane de pe tastatură , iubirea a căpătat diferite forme,culori ori înţelesuri.Ba mai mult unii spun că iubirea e de mai multe feluri sau alţii că iubirea nu moare.Părerile-s împărţite.Fiecare are ideea inspirată din propriul destin.De crezut e faptu' ca logodnica e plină de iubire iar orfanul parcă n-are deloc.Pare logic.

A studia iubirea poţi.Apelezi oricând la prietenii noştrii greci,care chiar au habar despre acest plăcut sentiment şi aflii tot ce îţi doreşte inima ori...mintea.În funcţie de motivaţie şi interes.
   

       Cât despre mine ,eu în situaţia asta sunt cam ca apostolu' ăla necredincios.Nu prea cred în iubirea unora.De exemplu,ca să fiu mai exact,nu cred că omu' care îşi loveşte nevasta a iubito vreodată.
Iară nu cred ca baiatu' ce zice a iubi pe Domnişoara Îndragostită o iubeşte dar între timp mai vizitează şi pe Domnişoara X.Asta nu-i iubire,îi abureală.Că bine o zis bătrânul Ghandi când o zis că baiatul care iubeşte două femei,nu iubeşte.Pentru mine si pentru prietenul meu menţionat mai sus treaba asta e limpede dar păcat de unu si de altu' care se prostesc deageaba.Şi poate mai păţesc si ce-o păţit Ion a lu' Rebreanu,că şi ală aşa sărăntoc cum era nu i-o ajuns trupu' lu Ana,o mai umblat si după muierea lu altu'.Doamne feri!

Saaaauuu,că tot suntem la subiectul ăsta,nu pot pricepe cum în decursul a 3 luni să săruţi trei guri şi la toate să le zici că ştiii,draga mea,eu pe tine chiar te iubesc...
Hai seriossss acum.Nu pot pricepe.Lecţia asta nu-mi intră în cap,aşa că,Domn profesor,vă rog treceţi-mă absent.Să fie ca şi cum n-aş fi fost.

Da' oare de ce boală suferă societatea asta?O fi grav sau îi ceva trecător?Să sperăm ca nu moare speranţa şi ţara îşi revine.

Ori iubeşti ori urăşti.Ori îi foc ori îi apă.Că amândouă nu se poate.Daca amesteci alb cu negru iasă gri.Iar gri e gri,nu-i alb.Sper că pe asta ai prinso că văd ca eşti tot în urmă.

      Acuma în încheiere te rog să mă ierţi că am îndrăznit să insinuez că eşti fals.Că ai un ambalaj colorat,arată bine darrrr în interior eşti putred...Dar nu te întrista.În cazul de faţă există salvare.Sună la 112 şi spunele să vină să te ajute,că io acum mă culc.Noapte bună să fie la tătă lumea.

Om fiind,obişnuiesc a simţii
A lăsa inima liberă
A iubii.

Dar nu iubesc cum tu o faci
Sau alţii fără nume
Nu mă-nţelegi.

Şi te privesc oricând te văd
Cu dor în piept
Nostalgic.

Speranţa mi-e alături
In locul tau şezând,
La pieptul cald.

Doar glasul tău mă vizitează
In nopţiile târzii
Si reci.

Absenţa ta e motivată
Şi înteleasă pe deplin
De alţii.

Eu n-am nici codrul nici verdeaţa
Nici măcar teiul ,
Lui Mihai.

Dar te aştept să-ţi spun povestea
Ce am putea s-o scriem
Amandoi.

A nu scrie inseamna tacere.
A nu-ti scrie inseamna durere.

Imi pasa
Nu-ti pasa.

Astept.
Tu nu.

As da totul
Tu nimic.

Te iubesc!
................

Ti-am dat totul,si mai mult de atat...

Fiecare lacrima,fiecare emotie,fiecare particica din mine...

Toate bataile inimii...

Fiecare clipa...gand...zambet....

Pentru tine...

Iar tu...ai uitat din nou numele meu.

Am atatea sa iti spun,dar nu pot...

Am atatea sa iti dau,dar nu vrei...

Imi doresc sa iti pot oferi totul...dar..

Dar pana atunci....mai tac,mai rabd si mai astept.

Astazi am nevoie de tine mai mult ca oricand.Unde esti?Mi-am uitat inima la tine.Simt ca nu mai pot trai fara ea.Iubita mea.De ce intarzii?Ti-am spus in curand ne vedem,dar tu ma faci sa astept.Nu iti pasa?Nici mie.Te voi astept oricat,oriunde.Pe tine.Da!

          Zilele astea s-a schimbat putin vremea.Un vant furios ne-a vizitat, acompaniat de trecatoare si reci ploi.E un semn si asta...Dar de ce iti vorbesc de vreme? Bineee,m-ai prins...Am emotii.
    Emotii care ma cuprind de fiecare data cand ma gandesc la tine.Absurd am putea cataloga comportamentul meu.Baiat fiind ar trebui sa ma incord o data si sa-mi revin,insa uneori lucrurile ies din tipar.Ne depasesc.Mi-e greu sa-ti vorbesc insa e atat de usor sa ma gandesc la tine.La ochii tai...Acei ochi vinovati,care atunci cand i-am vazut prima oara au produs in mine un sentiment nemaintalnit pana atunci...Si din acel moment ,n-a mai trecut o singura seara in care sa nu adorm cu gandul la tine.
      M-am indragostit de pasii tai,te caut zilnic prin multime,uneori te gasesc,insa nu esti a mea.M-am indragostit de felul tau de a ma saluta.E tot ce mi-ai oferit .M-am indragostit de tot ce iti apartine,de ce ma lasi sa vad...Astept ziua cand o sa te iau in brate si o sa incep sa ma indragostesc de ce nu se vede insa se simte...Stiu ca aceea zi va veni.Cred ca va veni,de aceea in fiecare dimineata ma trezesc zambind ,poate asta e ziua sau daca nu,oricum, sunt cu o zi mai aproape de tine...
 

     Nu vreau sa imi raspunzi la intrebarea din titlu.Cel putin nu acum.Vreau mai intai sa iti povestesc ceva,despre un om,iar mai apoi imi poti raspunde.
       Numele lui este Oscar.Oscar Pistorius.Nascut in anul 1986,intr-o familie de crestini cu radacini italiene din Johannesburg,Africa de Sud.Pana aici totul pare normal insa viata lui incepe sa se schimbe radical inca din primele lui luni de viata.Dupa putin timp de la nasterea lui doctorii sesizeaza o boala in organismul lui.Hemimelie fibulara.Cand mai avea o luna ca sa implineasca un anisor,datorita bolii,ambele picioare ii sunt amputate de la genunchi in jos.Copilaria lui a fost marcata de acest handicap insa plin de ambitie a inceput sa practice diferite sporturi precum rugby,polo  sau tenis,ajutat fiind de o proteza. 

        O noua pagina neagra in viata lui s-a scris la varsta de 15 ani cand mama lui (care intre timp divortase) a decedat ,ramanand orfan.Dupa ceva timp de atunci el declara : ,,Mama a avut o influenta majora in viata mea,ea a fost sustinatorul meu numarul 1'' sau ,,Atunci cand eu si fratii mei  plecam dimineata la scoala,mama ne spunea pe rand: ,,Carl incaltate mai repede,Aimee iati papucii, iar tu Oscar ia-ti picioarele."
.Ramas fara acest sustinator niciodata nu s-a dat batut iar dupa mult timp de antrenament s-a specializat in atletism.A inceput sa participe la concursurile de alergat pentru atleti paralimpici iar in unele cazuri participa chiar si la concursuri cu sportivi valizi.Trofeele au inceput sa apara,era foarte cunoscut ,munca ii era rasplatita.Toti il apreciau si vorbeau despre lectia de viata pe care le-o preda tuturor.


            Din pacate pentru el viata la mai trecut printr-o proba.In noaptea zilei de 13 februarie 2013 Oscar era in vila lui ,dormea.Cand dintr-o data a auzit zgomot in baie ,s-a trezit speriat a pus mana pe pistol si a apasat pe tragaci,crezand ca e jefuit de  hoti,insa....era iubita lui,fotomodelul Reeva Steenkamp.

Povestea unui om.A unei vieti plina de urcasuri si coborasuri.Pentru el viata inseamna dezastru si bucurie,extaz si agonie,lacrimi de bucurie si de tristete.Inseamna dragoste si moarte...






        

             Puțini își mai înțeleg în ziua de azi viața.Afirm asta cu riscul de a fi contrazis de unele guri orgolioase.E greu să accepți că ești condus,mai ales în vremurile astea când cuvântul libertate e cel mai practicat de către societate.Și dacă îmi citești articolul cu puțintică concentrare ai observat că am folosit trei cuvinte care atrag în jurul lor o doză destul de bogată de posibile comentarii.Condus,libertate și societate sunt cuvintele în jurul carora doresc să scriu acest articol .
Citeam zilele trecute  un articol destul de emoționant, zic eu , în care se comparau ultimile două perioade ale poporului nostru.Perioadă condusă de nea Nicu și perioada actuală condusă de acest șir interminabil de nătângi.
           Eu n-am nimic de comentat despre prima etapă mentionanta mai sus.Nu-mi amintesc nici o întâmplare de pe atunci.Probabil n-oi fi existat.Însă am multe de spus despre actualitate. Despre societatea asta meschină.Iar pentru cei care nu am în propriul vocabular acest cuvânt le-ar fi de folos să-l caute în dex.Nu știu tu la ce te gândești când privești în jur însă eu cu puțină imaginație îl văd văd pe maestrul I.L.Caragiale într-un tablou în care stă la o masă și scrie fără întrerupere.Privind în jur ar avea ce scrie.Ar putea cosuma litrii întregi de cerneală scriind despre prostia umană,de exemplu.Cred că pentru el a scrie texte care trag după ele concluzii comice ar fi floare la ureche.Ar avea de unde se inspiră.Grădină e mare iar ppppp...oporul e mult.
           Mi se pare că suntem o generație vândută.Condusă de ideile altora.Ne deplasăm în direcții identice mișcați de gânduri  generate de minți deloc înțelepte.Prefer să nu dau exemple ,să nu menționez nume de oameni ori companii.Îmi place să las cititorul să înțeleagă esența citind printre rânduri.
 Ne declarăm stăpâni ai propriilor noastre vieți însă muncim și ne chinuim sufletul că să ne menținem la suprafața ,că să nu murim de foame.Mai concret.Și în fiecare dimineață ne trezim cu aceleași fețe posomorâte pe care le purtăm cu noi prin lume și astfel formăm o imagine a vieții noastre.O imagine tristă parca-m fi mereu în doliu.
         Avem libertate însă nu avem fericire.Te-ai întrebat vreodată de ce continui să faci lucruri pe care nu îți place să le faci? Te-ai întrebat care e farmecul vieții tale? Ce îți produce bucurie în suflet cu adevărat? Nu! Nu ai făcuto.De asta ești așa.Poate e timpul să spui stop.Să o iei de la capăt .Să fi diferit.Să calci în picioare vorbele  goale din jurul tău.E timpul să te schimbi tu.Mediu înconjurător niciodată nu se va schimbă.Omul e născut să sufere însă tu te-ai născut cu alt scop.Ai totul în tine.În inima ta.Pătrunde acolo ia  ce ai nevoie,și urmează-ți visele.

Te înţeleg perfect amice!Lumea ta,acum e a mea.Singuratatea ta o retraiesc eu.Aceleasi mentalitati ma chinuie si pe mine.Degeaba mergem inainte.Lasam valorile in urma.Suntem goi.Suflete chinuite de desele neimpliniri ale vietii.Tragicul ne inconjoara insa putin isi dau seama.Dar hai sa vorbim despre noi.Sau....mai bine....tac!

De fiecare data cand ne-am certat 99% la suta a fost vina mea...si acel 1 % a fost tot din vina mea fiindca te-am lovit pana ai cedat...

Amandoi stim ca viata e un drum ce trebuie parcurs.Amandoi stim ca pe acest drum vor aparea obstacole,piedici,intristari,crize,e normal sa fie asa.Dar de ce?

E o intrebare buna.Fiecare om,oricat de moral,fericit,puternic ar fi,tot va da peste un moment in viata cand isi va pune aceasta intrebare.O sa incerc sa iti raspund.Sper sa reusesc.

Voi incepe prin a-ti povesti ceva.
     

Adolescent fiind,a venit si in viata mea ziua cand m-am indragostit pentru prima data.Prima iubire.Stii tu.Pot sa spun ca a fost frumos.Ma trezeam dimineata entuziazmat,cu chef de a merge la scoala,nu pentru a fi activ la ore ci pentru ca acolo ,la scoala,era ea.Fata cu ochii perfecti.Iubita mea.Imi petreceam timpul cu capul in nori.Prea fericit.Prea putin gandeam.Astfel ca totul s-a terminat iar dupa o luna de fericire a urmat o luna gri.Desigur acum dupa atatia ani zambesc,mi se pare o prostie perioada aceea,insa atunci acela era necazul meu.Marele meu necaz.Nu prea intelegeam viata.

Ei bine,de ce ti-am povestit asta?
In momentele acelea cand pentru prima data in viata am gustat din tristete prin mintea mea au trecut milioane de ganduri.Parca mintea imi cerea sa fac ceva!Si stiti ce am facut?   I-am dedicat timp matematicii si literaturii astfel pregatindu-ma pentru acel examen national.

Timpul a trecut.Iar eu meditand la cele intamplate am constatat un lucru.Incercarile,piedicile ,apar in vietile noastre ca sa ne faca mai buni.Pentru mine acele momente au adus cu ele si o clipa cand m-am trezit si am realizat ce trebuie sa fac defapt eu.Pe ce trebuie sa pun pret cu adevarat.
Poate si tu treci print-o criza.Daca da,atunci opreste-te putin din plans,si gandeste-te putin la viata ta.Esti in necaz.E normal.Nu dispera.Esti acolo cu un scop.Poate trebuie sa schimbi ceva la viata ta,sa elimini ceva,sa adaugi ceva.Poate ca si tu trebuie sa te trezesti la realitate si sa dai o importanta mai mare lucrurilor care au valoare cu adevarat.
Drumul inspre fericire e mai aproape de noi decat credem.E la un pas.Acest pas se numeste vointa.Trebuie sa vrei sa fi fericit.Iar daca iti doresti cu adevarat ,viata te va duce exact acolo.Crede numai!

E noapte in oras.E noapte chiar si in patul meu.E atat de intuneric incat nu-mi mai gasesc mainile.Iar acest intuneric nu ar fi trebuit ca eu sa-l simt.Ar fi trebuit la ora asta ca eu sa dorm.Insa acest lucru e unul din cele zece lucruri imposibile de facut momentan.
Dar de ce nu poti dormii copile?Oare esti tu trist?Sau poate chiar plangi,copile?Din nou iti chinui sufletul din cauza unei flori?Din cauza unei copile nepotrivite?Vorbeste-mi!

          Iată-ne poposind pentru încă o dată în viață în ajunul unei Mărețe Sărbători.Sărbătoarea Nașterii Fiului lui Dumnezeu.Și cu aceleași emoții în suflet,în fiecare an retrăiesc aceste clipe ,simtiind o imensă bucurie pentru că și eu sunt parte a acestui eveniment.Și pentru mine a coborât din slavă Domnul meu și mi-a dăruit viață,o viață frumoasă.Cadoul perfect.
       Însă în inima mea dincolo de marea bucurie ce o am,există un loc,un colț plin de amărăciune.O amărăciune care deseori se citește pe fața mea,neputând să o stăpânesc.O ușoară durere simt în aceste clipe când copilași drăguți bat din poartă în poartă colindând inimile reci ale oamenilor preocupați de a prepara felurite și deosibite bucate.Aceste inimi reci,de multe ori de o tristețe apăsătoare îmi provoacă durere în suflet.Sunt prea păsător de lumea asta,de mediul înconjurător să pot trece cu vederea pe semenii mei care pășesc prin lume cu fețele posomorâte și nu găsesc nici cea mai mică bucurie care să le schimbe aspectul.Și scriu aceste rânduri nefiind un pesimist cu acte în regulă ,ba mai mult ,de puține ori mi-am putut atribui acest adjectiv.Îmi place să gândesc pozitiv însă sincer declar că ajung în momente în care îmi plânge sufletul datorită stării omenirii.
        Dacă e ceva ce îmi doresc în aceste clipe e că toți românii mei să găsească în această Sărbătoare adevărata esență,purul adevăr.Îmi doresc că adevăratul SĂRBĂTORIT,să pătrundă profund în inimile oamenilor și să rămână acolo pentru totdeauna ,provocând o imensă bucurie zilnică indiferent de cât de gri sunt unele zile.Cred că acesta e singurul lucru care mai lipsește acestui popor.Indiferent de cât de multe sunt vocile care vorbesc despre criză eu totuși cred că suntem un popor binecuvântat,însă din păcate mulți nu văd binecuvântarea,sunt orbi.Îl rog pe Bunul Părinte de această Sărbătoare să trimită lumină de sus,iar fiecare românaș să poată vedea dincolo de obiceiuri,tradiții și să-și depășească această mentalitate de multe ori prea superficială.

     Dragii mei ,va doresc la toți,zile frumoase și pline de pace în suflet,împreună cu cei dragi,și fie ca Dumnezeu să binecuvânteze întreagă Românie cu belșug atât pe plan material cât și pe plan spiritual.Sărbători fericite! 

    Astazi indraznesc sa-ti scriu.Am prins curaj fiindca momentan simt ca nimic n-am de pierdut si prea putin de castigat.Eu,unul dintre cei care in fiecare zi ating pamantul cu picioarele iar norii cu capul ori de cate ori te vad.Iti scriu tie ,cea pe care te-am cunoscut atunci cand intr-o profunda stare de melancolie incercam sa imi imaginez lumea cu o persoana in plus.Cu tine.Te-am asteptat de cel putin 5 clipe dupa cei 20 de ani pe care ii port in spate.Si te voi mai astepta,pentru ca ,chiar daca ai aparut,esti mai departe de mine decat erai atunci cand nu stiam ca existi.Tu nu ma intelegi,iar eu asa cum tu nu ma cunosti,te inteleg perfect.
      Dragostea cu care iti privesc urmele ce le lasi in spatele tau ,nu se va raci chiar daca nu vei inceta sa ma hranesti cu indiferenta.Ma voi purta cu tine ca si cum o iarna se manifesta fara zapada caracteristica,iar lipsa ta e mult mai trista decat lipsa unei ultime piese dintr-un puzzle de doua mii de piese.Te rog ,incearca sa intelegi ca imi esti sortita.Trupul tau degeaba cauta alinare in bratele timpului,defapt trupul tau nu exista pentru ca nu indeplineste unica conditie care sa-l faca existent.Insa tu,tu esti aceea care nu realizeaza ca bratele mele sunt destinul tau,iar viata ta are valoare doar daca va fi impletita cu a mea.Altfel ,vom fi doi pribegi in doua lumi triste,fara sens.

                    Mă simt străin față de tot ceea ce mă înconjoară.Un  fugar  într-un pustiu de neajunsuri.Îmi simt picioarele bătrâne și mersul greoi pe al lumii drum plin de păcate.Port în mine sentimente de iubire față de lucruri inexistente iar viata,viata mi se pare o capcana cu un sfârșit clar,îndeajuns de aproape ca să-l pot simți.Mi-e greu să privesc înainte când știu că totul e la fel  ,iar prin ce-am trecut o să mai trec și nu vreau.Ceva mă obligă să parcurg drumuri  pe care întâlnesc nefericire și suferința.Singurul lucru pozitiv pe care îl am în minte e faptul că mâine va fi altfel.Un altfel frumos,care  va însemna fericire pentru sufletul meu.Dar până atunci am nevoie de putere pentru a  merge înainte.Și o caut la tine.Tu ești puterea de care am nevoie.Vino.Te chem să-mi fi de folos și să mă ajuți să devin un om constant pe cărări pline de oscilații.

                Trebuie sa recunosc ca dupa meciul cu Ungaria am inceput sa sper la lucruri frumoase.La Campionatul Mondial din vara viitoare.Parca nu-mi venea sa cred ca nationala asta care in ultimii ani mai mult decat sclipiri trecatoare nu a aratat nimic alceva, are sanse asa de mari sa ocupe o pozitie de asemenea onoare.La fel de corect ar fi sa recunosc ca eu de mult nu mai cred in Piturca si oamenii lui sau mai bine zis in FRF.
        Ca fotbalul romanesc scartaie rau nu-i mai o noutate insa multi am uitat de probleme atunci cand ne-am uitat pe clasament si am vazut numele tarii noastre pe locul 2 in grupa ,loc ce duce la baraj,fie el si cu Franta sau Portugalia,era frumos.
      Din pacate lucrurile s-au schimbat rau.Imparatul Terim nu a fost de acord cu aceasta situatie si fiindca a putut sa o schimbe ,a schimbat-o,iar noi ca niste buni romani ,am cedat.Si am facut-o de o maniera oribila.Greselile individuale din partea unora in care ne-am pus nadejdea sau neputinta de a marca ,de altfel lucru esential in fotbal, au fost doar cateva ,,slabiciuni'' care au dus la scufundarea corabiei pe care scria ,,vise romanesti''.
      Acum ,,treaba'' nu mai prea are sens.Cand nu mai depinzi de tine n-ai decat sa astepti si sa speri.Dar din pacate vorba de duh ,,speranta moare ultima'' la romani are o continuare destul de trista ,,dar moare''.

  7 lucruri esentiale ,,de facut'' inainte de examenul maturitatii.

1.Sa te rogi lui Dumnezeu sa te ajute.Chiar daca ti se pare ca Dumnezeu e departe de tine si nu te baga in seama,El stie toate lucrurile si are mila de oameni si te va ajuta si pe tine daca ii ceri ajutorul.
2.Sa elimini orice presiune.Stiu ca ti se impune sa iei bacul de catre parinti,profesori si chiar de catre propria constiinta,insa nu asta e drumul.Trebuie sa elimini orice presiune,orice stres,astfel incat sa te simti bine ,relaxat si sa dormi linistit noaptea.Stresul nu ajuta la nimic.
3.Sa inveti.Asta e unul dintre cele mai importante lucruri de facut.Incepe sa inveti pentru bac inca de la inceputul clasei a 12 a.Fa-ti un program ,pentru fiecare zi cu materiile la care trebuie sa inveti si respectal.Cu cat incepi mai devreme cu atat vei avea un program mai lejer.
4.Fa sport.Sportul ajuta la oxigenarea creierului.Combina activitatile sportive cu invatatul si vei avea doar de castigat.
5.Invata sa spui NU celor care te cheama la suc atunci cand tu ai de invatat.Stiu ca pare tentant sa renunti putin la invatat si sa iesi,dar nu o face.Sigur te vei intoarce fara chef de invatat si ai pierdut o zi in care puteai face lucruri mai bune decat sa te plimbi.
6.Nu pleca cu gandul ca ,,eu nu pot lua bacul''.Daca pleci cu asemenea idei ,asa o sa ti se intample.De ce ti-e frica nu scapi.Porneste pe ideea ca o sa-l iau pentru ca invat.
7.Nu te baza pe copiat.Stiu ca acum cativa ani a fost la moda sa mergi la bac fara sa sti nimic si sa il iei,insa lucrurile s-au schimbat.Ti se poate intampla ca sa nici nu poti misca capul in sala de examen si atunci o sa-ti para rau ca ai plecat cu asemenea idei.


     Aceastea sunt cateva din lucrurile pe care eu le-am facut in clasa a 12-a ,si rezultatul a venit.Am luat bacul iar acum ma asteapta 4 ani de studentie,frumosi si bine veniti.

Atunci cand pleci pe un drum nou, nu uita ca din bagajul tau sa nu lipseasca visele.Fara vise vei fi un mediocru,nebagat in  seama,vei avea realizari putine si slabe.Iar daca ceilalti calatori vor rade de indrazneala ta,tu sa nu uiti,rezultatul se vede la final iar proverbul romanesc  "cei din urma vor fi cei dintai" se aplica perfect in acest caz.Fi tare si increzator in tine si nu uita:sa visezi e simplu si benefic.

         Fiecare om are lucruri pe care nu le suporta si ar vrea sa nu se intalneasca cu ele niciodata.La fel si eu,om fiind,urasc un lucru.Ma scoate din sarite faptul ca atunci cand merg la un magazin,fie el supermarket,sau ultimul ABC romanesc,tanti care vinde sa vorbeasca urat cu mine,chiar daca oi fi eu ultimul om de pe fata pamantului...
     Asadar, vreau sa va povestesc ce am patit eu vara asta ,intr-o dimineata ploioasa,cand cel mai bun lucru pe care ai putea sa-l faci e sa stai trantit in pat ,si sa dormi...sa dormi...sa dormi...toata ziua.Insa nu,eu nu eram acolo ci ma aflam undeva prin oras, fugeam de ploaie si cautam cu privirea un magazin sa-mi cumpar cate ceva.Am intrat intr-un supermarket Dacia,m-am orientat incotro s-o iau,cam adormit cei drept ,n-am observat discutia aprinsa pe care o avea tanti de la casa cu un client.Am dat o tura de magazin,mi-am luat ce mia trebuit si m-am pus la rand.Eram al doilea.In fata mea un domn la 4 ace ,pune pe banda 2,3 lucruri si ii inmaneaza casieritei o bancnota de 100 de lei.Cand vede tanti bancnota se aprinde dintr-o data si incepe sa-l ia la rost pe omu nostru,ca de ce ii da bani asa mari.Aici era problema.Tanti noastra nu avea in casa bani marunti sa ne dea rest.De fapt avea dar nu vroia sa-i dea,erau putini.Eu stam deoparte si observam scena.Deodata mi-am amintit ca ma aflu in aceasi situatie.Cumparasem produse in valoare de maxim 10 lei si trebuia sa-i dau o bancnota de 100 de lei.A inceput sa-mi fie frica sa mai avansez,stiam ca deja motoru e turat la maxim ,ca probabil doamna avusese o noapte naspa si daca ceilalti au scapat usor eu nu scap la fel.Dar mi-am facut curaj si dupa ce mi-a scanat produsele i-am intins banii.Logic ca tanti inca mai avea energie de consumat si nu ia fost greu sa-mi adreseze urmatoarele cuvinte: ,,Inca unul!!!Ma,voi nu sunteti normali!De ce ,tot veniti ,maaa ,cu bani mari?Credeti ca eu is banca sa am sa va dau rest?Zi ma copile,ziiii (copil...?!)''. Copilu era blocat.Am preferat sa gesticulez ceva si sa tac pentru ca ceea ce aveam chef sa fac nu puteam.

     Am plecat cam dezamagit.Ceea ce uram eu cel mai tare asta era.Bineinteles ca ma deranjat faptul ca a vorbit asa cu mine ,insa nu i-am dat prea multa importanta.Am inteles ca sunt oameni cu probleme care asa sunt ei n-ai ce le face.Mi-ar fi placut sa-i pot spune macar atat lu' tanti asta: De unde sa stiu eu asta? Dar n-am avut curajul pentru ca tonul cu care vorbea imi inspira frica.
   Eu inteleg perfect un om care imi spune ca are probleme.Insa daca te enervezi si te comporti urat cu cei din jur singurul lucru pe care reusesti sa-l faci e sa-ti faci o imagine proasta,si sa-ti scurtezi viata cu cateva minute...

ma-strainez de tine
cu trupul chiar acum,
dar stim prea bine amandoi
ca gandurile noastre impreuna raman.

eu am sa plec
si am sa las pe drumul lung pe care merg
un sir de lacrimi de granit
ce curg din ochii,astazi tristi.

ramai acolo-n lumea-ti plina de mister
dar sa nu uiti ca bietul rob
a fost acolo,langa tin mereu
si pieptul sau ti-a fost refugiu-n zile reci.

eu am plecat,stiind ca-n urma
o viata am lasat,a ta sau poate chiar a mea.
o viata plina de cuvinte ce nu vei intelege
poate niciodat...
dar pentru mine totul are sens
imi da,imi ia.e viata mea.

in freamat de idei tarzii
ma adancesc in sufletu-mi
lovit,lipsit de bucurii.

imi place sa ma stiu
cu gandu viu
si inima usoara.

sa stiu ca viata am trait
traiesc, si ca sfarsit
gasesc oriunde,nu-mi doresc.

si unele idei gasite,printre
cuvintele-mi nepotrivite
sunt bune pe moment,dar
nefolositoare maine.

mie imi place sa ma joc
un joc ce lasa-n urma slove,
cu foc sau fara de noroc
le las asa,ca
mie imi place.

        Numele tau il stiu.Chiar si drumurile tale le-am invatat.Obsedat de acel ceva ce ma atrage la tine m-a facut sa te stiu atat de bine.Cunosc aproape tot din tine.Te studiez zilnic,si te caut in fiecare clipa.Dar tu...tu esti aceea care vrei alceva.Mereu imi spui din priviri sa fug,ca daca nu ma voi lovi singur,insa tu nu  sti ca eu pentru tine as....suferi.
     Iti scriu in ceas de seara cand tu esti departe, iar eu aproape.Te rog sa vi,am ceva sa-ti spun.Ceva ce n-ai auzit niciodata.Haide,vino.Lasa,totul.Te astept.

         2 septembrie 2012.Madrid.Santiago Bernabeu.In jurul unui tip cu corp de atlet ,gelat,chipes,o multime de ziaristi si fotografi faceau coada cu urechile bine deschise sa auda ce le vorbeste ''profetul,,  Bla Bla Bla...Aiurea.
Insa la un moment dat dupa mai multe raspunsuri isi deschide sufletu ,omul nostru si printre altele spune : ''Sunt trist''...Omul acesta este Cristiano Ronaldo.Zeul prea multor suflete si ultimul om de pe pamant care ar fi trebuit sa spuna lucrul acesta.Platit cu 12 milioane de euro pe sezon.Iubit de mii de oameni +  Iryna Shayk,omul nostru se plange...pe cand altii mor de foame,se sinucid sau duc lipsa de tot de ce-ar avea nevoie Cristiano e trist.Parca astepta ca noi toti sa fim tristi impreuna cu el iar mai apoi el sa se intoarca in lux iar noi in praf.
         Zilele urmatoare au urmat o gramada de critici.Oameni mari ai fotbalului i-au dat portughezului cu cuvinte grele in cap,iar ici colo cate un coleg incerca sa para ca-l sustine.Insa el se lasa asteptat.Probabil ca isi daduse seama de ce a facut.,,Mai bine taceam'' vreau sa cred ca sunt cuvintele care nu l-au lasat sa doarma pe ,,papusica lui Mou'' insa lucrurile astea raman acolo.Timpul le va ascunde.Pentru Ronaldo probabil v-a urma o marire de salar si multi pupici inainte de culcare...Sa-i treaca...
       Insa traim intr-o lume in care se moare de foame,sete si se sufera enorm.Bietii oameni din Somalia n-au nici macar puterea sa spuna ca sunt tristi.Tristetea e viata lor.Iar mancarea ce o au ei e tot...tristetea.
  Ma alatur si eu celor care de a lungul timpului i-au dat ''dislike''lui Ronaldo.E trist sa vezi lumea in care traim insa e mai trist sa vezi oameni care au tot ce le doreste inima si inca se plang...Trist dar adevarat.

          Te trezesti in fiecare dimineata cu aceleasi rani cu care aseara ai adormit.Ti-e viata ca o corabie pe un ocean furtunos.Oceanul acesta este viata ta.O vad de pe tarm si chiar daca pare ca nu-mi pasa de durerea ta.Imi pasa.Tot timpul mi-a pasat...doar ochii tai sunt bolnavi si nu vezi cu adevarat persoanele care iti vreau binele.Ai ajuns sa te chinui si sti de ce ai ajuns aici,insa nu mai ai puterea sa te ridici.Ma privesti in fiecare zi de parca ai vrea sa-mi vorbesti insa orgoliul tau nu te lasa.Persoanele cu care m-ai schimbat nu te lasa.Noua ta viata nu te lasa.Insa in interiorul tau tanjesti dupa clipele in care totul era bine...Acele clipe nu se vor mai intoarce pentru ca tu nu mai ai cum sa fi aceeasi.Nici eu nu pot fi acelas si tot ce a fost a fost odata...insa lucrurile se pot schimba si chiar daca nu vor mai fi ca altadata ,pot fi frumoase si acum...trebuie doar sa vrei...deschide bine ochii si mintea.Priveste,gandeste si ridica-te...Stiu ca poti.

       ,,Trebuie sa scap,sa fug.Mi-e frica.Nu ma pot misca si vine...vine si ma va lovi.De ce nu ma pot misca?De ce nu pot fugi?AAHHHH....'' cam asta ziceam eu in unul dintre visele mele de azi noapte...asa ca stati linistiti nu vine nimeni si pot fugi,doar ca e prea cald si nu fug acum. 

    Ideea e alta.Aseara am adormit foarte ingandurat.Am avut unul dintre acele momente cand te simti atat  de mic precum un soarece in fata unui elefant si esti aproape sigur ca ,,Trompy'' te va strivi cu unul dintre picioroancele lui uriase.Ei bine,asa eram eu aseara,simteam lumea mare,eu mic...simteam ca e greu si simteam o oboseala .Simteam viitorul ca o necunoscuta intr-o ecuatie de gradu 3.Parca aveam nevoie sa stiu ca va fi bine,insa nu disponeam de aceast lucru ...Insa intr-un tarziu am adormit ...cam tulburat dupa cum vedeti si cam sifonat...insa am adormit...A urmat o noapte plina de vise.Aiurea.Atunci cand esti stresat si iti trec prin minte o gramada de  probleme, visezi lucruri precum cel pe care l-am scris eu la inceput.Absurde.Problemele zilei se reflecta in visele din timpul noptii.Asa se spune...si se pare ca asa e.Uneori.Noaptea a trecut si azi dimineata m-am trezit brusc.Aiurit rau.Inca nu ma calmasem.Am iesit afara.Razele soarelui bateau destul de puternic iar eu eram acel intuneric pe care el trebuia sa-l lumineze.Insa nu a fost asa.Aveam prea multe ganduri ,prea multe de facut si prea putina initiativa,optimism si incredere.
    Am revenit in casa si aici urmeaza ceva frumos.Printre zecile de ganduri mi-a venit un gand.Sa iau Biblia si sa citesc unde se deschide.Zis si facut.O iau .Brusc o deschid si ochii mi se opresc pe un verset.Fara sa vreau.A fost ceva uimitor.Mi-au ramas ochii acolo.Uite ce scria:
Psalmul 37,5-11.
5. Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra, 
6. El va face sa straluceasca dreptatea ta ca lumina, si dreptul tau ca soarele la amiaza. 
7. Taci inaintea Domnului si nadajduieste in El. Nu te mania pe cel ce izbuteste in umbletele lui, pe omul care isi vede implinirea planurilor lui rele. 
8. Lasa mania, paraseste iutimea; nu te supara, caci supararea duce numai la rau. 
9. Fiindca cei rai vor fi nimiciti, iar cei ce nadajduiesc in Domnul vor stapani tara. 
10. Inca putina vreme, si cel rau nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, si nu va mai fi. 
11. Cei blanzi mostenesc tara si au belsug de pace.


     Dupa asta,eram constient.Dumnezeu imi vorbise.Intr-un chip minunat.Lucrurile acum aveau sens,viitorul era unul sigur si pacea incepuse sa curga in inima mea pe deplin.Cand Dumnezeu iti vorbeste,asculta,crede si se va implini.Asta e lectia pe care Dumnezeu mi-a dat-o astazi.Si sunt foarte bucuros pentru ca am un asemenea Dumnezeu care imi poarta de grija.Fara El viata mea ar fi fost o parapanta spre moarte,un nimic viu.Insa prin faptul ca L-am cunoscut si lucrurile s-au schimbat.Oricat de mare ar fi valea prin care trec stiu ca e Cineva care stie ca sunt in vale si stie ce trebuie sa faca cu mine.

            Cel mai mult m-a durut in viata atunci cand prietenii mei s-au departat de mine si au ales sa loveasca in mine crezand ca eu incerc sa le fac rau fiindca m-au parasit...Insa nu-i asa...
Traiesc pe Terra si asta inseamna ca am de-a face cu oameni,si ei au de-a face cu mine.Normal ar fi sa fim compatibili fiindca suntem din aceasi specie,insa pe pamant nimic nu-i mai normal.
Imi pare rau pentru toti aceia pe care candva i-am considerat prieteni si cu care am trait clipe frumoase insa n-am stiut sa mentinem relatia noastra si totul s-a stricat.Sincer.Imi pare rau.
      Scriu aceste randuri pentru ca ma doare cand vad oameni care ma lovesc si ma privesc cu ura.Nu ma dor loviturile lor ci ma doare faptul ca le-am dat sansa sa ma loveasca.Am avut incredere in cine nu trebuie,si am considerat prieten pe cine nu imi era...Ma doare ca am gresit.Ma doare ca am ales gresit...ca v-am ales gresit.Insa asta e trecut si trecutul e nu-l mai putem schimba insa viitorul il putem face frumos...si eu am inteles asta,sper ca si voi sa faceti la fel.Eu am renuntat de mult la lupta pe care vad ca voi o duceti cu mine,s-au mai bine zis doar credeti ca eu lupt cu voi...Oh,nu.Demult am renuntat sa lupt impotriva oamenilor.
      Sa nu credeti ca prin ceea ce scriu aici arat un moment de debilitate...deloc.Sunt o persoana sincera si incerc sa fiu asa tot timpul,iar acum 2 august 2012 la ora 1:09 asta simt,asta zic.Ce v-a vi in viitor nu stiu...Am nadejdea ca va fi bine.Cu mine.Cu voi .Cu toti...

M-au obosit a voastre triste vieti
ce fara urme de iubire ,vreodata
sa aveti,claditi in jurul meu,mormane
de neadevar.
                                               
M-au obosit a voastre fapte ,gunoaie
ce adunati si apoi va plange-ti la-Mparatu
ca altii inima va dojenesc,
amarnic.

M-au obosit cararile desarte
ce le calcati cu atata spor
si-n gura mare,cautati
sa ma tarati acolo,si
pe mine...

M-a obosit monotonia,rutina
ce lasa-n urma ,nu urme
ci lovituri de dalta si ciocan
in mine...

M-a obosit a tau suras de lup
nemernic,ai fost ,esti si vei fi,
saracul lup...
saraca turma...

M-a-ti obosit,vitejilor ,ce astazi
cautati in putregaiul din trecut
si ma loviti cu ale voastre vorbe
cladite din nimic...
inspre nimic.

M-a-ti obosit ,ateilor ce ziceti
ca viata-i grea,dar nu cunoasteti
Viata...

M-a-ti obosit ,pietre launtrice
aveti,nu inimi,si-n loc de cap
purtati o soarta grea...
de tot.

M-a-ti obosit ,mandrelor flori
cu gura de cristal
si vorbe acre,venin
mai bine zis.

M-a-ti obosit ,filosofie
se numeste ce-a grait Mihai
iar ce din gura va curge e...
pacat.

M-a-ti obosit ,voi ce a-ti crezut ca,
va urasc...doar a-ti crezut
dar n-ati stiut ,defapt
nimic.


Eu va iubesc,pe rand ,
pe toti.
Prin voi,a mea rabdare
e-amarnic incercata...
insa va trece...
Iar maine dimineata
cand noaptea ,oboseala
a trecut...
Am sa zambesc din nou
Si-am sa declar iubire
omenirii...
ce mult si rau
aseara ma lovit.

Hay cosas que no cambiaran
nunca...
Hay dias que no se olvidaran
jamas...                                                          

Hay mundos que no veras
nunca...
Hay personas que no volveras a ver
jamas...

Hay amores que no dejaras de querer
nunca jamas...
Hay sentimientos que llevaras contigo
a la tumba...

Yo no te tengo ahora a mi lado
y te necesito...
Pero te puedo asegurar
que mi amor por ti es inmortal...
y mis sentimientos
son solo para ti
mi dulce princesa.

E asa de greu sa treci,
peste mormane de cuvinte adunate
de sange,de dispret
si recile-amintiri
ce nu se vor mai sterge-n veci.

Mi-e greu sa-accept ca poate
nu te-oi simti de acum
mai niciodata...
Mi-e greu sa spun
ca te-am iubit odata.

Si simt in piept amarul
ce-l port de cand te stiu,
Si dulce-mi va fi clipa      
Cand voi simti prin vene
Ca e doar sangele-mi curat
Si tu ai disparut.                                              

De as putea ,
Nu te-as uita iubito niciodata
Insa ce disperare
In sufletu-mi apare
Cand ma gandesc ca mare
E pierderea ce-n mine
ai lasat...

Acum ce sa-ti mai spun
de parca si cuvantul mi-a pierit
si inima ma doare
si trupul e de plumb
insa cu-atata nepasare
M-am obisnuit.Stiu.
Sortita mi-e viata
Sa nici nu stiu
Sa nici nu fac
Nimic.

      E ceva timp de cand am zis in sinea mea ''tre sa iau o pauza,nici idei nu mai am'',si asa am facut insa astazi am hotarat sa revin aici de unde am plecat.Cu multe noi idei in cap si sub o alta infatisare ma prezint cu aceasta prima postare si sper sa ma tin de treaba...
   Mi-e dor sa scriu ceea ce simt si sincer in ultima vreme am simtit atatea,si mi-e dor de acei prieteni pe care i-am facut aici,prieteni cu inima mare care sunt gata oricand sa exprime prin cuvinte ceea ce simt,un lucru pe care eu il apreciez enorm.Sustin comunicarea,si asta e principalul motiv pentru care eu scriu...
Astazi raman aici,maine e o noua zi,cine poate sti cum?Nimeni,insa dimineata cand o sa ma trezesc o sa ma pisc si daca simt ,inseamna ca n-am murit si ma asteapta o noua zi in care voi face multe lucruri printre care voi scrie si pe blog...
In alta ordine de idei,noapte buna la toti si vise cat mai cu cine vreti voi;;)

    Imi amintesc cu durere in suflet de acele zile,o durere ce nu mio mai poate lua nimeni.Va face parte din viata mea pentru totdeauna.Si stau si ma uit la calendaru plictisit de pe perete,la ceasul grabit de pe masa obosita sa care in spinare atata nefolosinta,si imi vin in minte o droaie de lucruri.Tot timpul am fost un om inspirat,cu multe idei si vise insa astazi ma simt legat ,ca un pris de razboi care nu stie ce va fi cu viata lui si pentru care cuvantul speranta nu exista in vocabularul sau.Pur si simplu ma minunez de cate pot trage dupa mine....clipe acre sau momente istorice din viata mea....Stau si analizez ziua de azi si ...am inceputo stresat si o termin cu dureri de cap si cu moralu la limita offside-lui.Azi am iubit,am sperat,am jucat,am lovit,am incurajat,am sfatuit,am ras,am plans,am zambit,am admirat,am incercat...oh si cate n-am mai facut ....si e doar o zi...si ma sperie urat de tot gandul ca intr-o zi voi fi batran si doar gandul meu va vrea sa faca insa trupul va fi de lemn ...putred...neputincios...Boah...:-j ce ganduri...
   Na...ce sa zic ,e trist ca am pierdut incetul cu incetul putin din mine si am inlocuit locul gol cu ceva nou din viitor...dar totusi mie dor de voi dragi vineri in care pierdut pluteam deasupra universului alaturi de propria umbra si ma minunam de ce pot face cu mine insumi....si azi e vineri si regret...as fi vrut sa fie joi,marti sau luni....dar nu vineri...Daca as putea as sterge ziua de vineri din calendar....De ce? Prea multe amintiri legate de aceasta zi ,amintiri ce nu mai pot fi recuperate si doar niste calai imi chinuie gandurile in fiecare seara de vineri....pffffff....Hai ca deja dorm.....no salutare bai.

Pretind a sti...cam totul
dar nimic.
Pretind a fi...perfect
dar nu-s.
Pretind a merge...bine
dar cad mereu.
Pretind a te iubi...la maxim
dar nu-i adevarat.
Pretind a castiga....mereu
dar mai si ...pierd.
Pretind a-ti spune ....totul
dar...tac.

Viata merge inainte indiferent ca vreau eu sau nu.Trecutul il am in spate si necunoscutul in fata.Faptul ca acum in prezent pot zambi e doar fiindca Cineva a fost mereu cu mine.Stau adeseori ,cazut pe ganduri.Ganduri de tot felu' dar majoritatea despre trecutul meu.Vad in mine ceva ce creste in fiecare zi.Nu pot sa spun ce e.Nu stiu cum se numeste insa simt ca gandurile mele se ''actualizeaza'' odata cu trecerea timpului.Daca anul trecut gandeam intr-un anume fel anul acesta gandesc diferit.Aceasi viata,aceasi persoana,alta gandire.Faptul ca am lipsit atata timp de pe blog si am incercat sa-l uit a fost reactia luptelor ce se dadeau in mine,in gandul meu.Am momente cand as putea contrazice orice ''teorie'' si chiar daca nu am dreptate sunt atat de ''tare'' incat stiu ca poate nu am dreptate,dar cred ceea ce sustin.Sa am puterea sa zambesc indiferent de cum gandesc,indiferent de ceea ce fac sau in ce timp si spatiu ma aflu e pentru mine un pas inainte inspre ceea ce mi-am propus.
Aceasta postare e doar ceea ce am gandit in momentu asta 16.01.2011 ora 21:23.Puteti sa ma catalogati cum vreti,imi pasa dar nu ma afecteaza:P

   Astazi imi simt inima de plumb iar trupul de tarana.Simt viata naspa,intrun fel.Alergand in fiecare zi dupa aceasi tinta si ratando mereu mi-am pierdut puterile sa mai sper.Imi murise si acea ultima speranta care facea sa mai palpaie in mine cheful de viata.Ma uit spre cer!E gri.E rece.Simt ca totul trece si nu ma aleg cu nimic.Pur si simplu simt moartea mai aproape de mine ca oricand.Simt atat de dureroase loviturile ce altadata le induram si treceam peste ,rabdand.Dar acum...ma doare.Inima,mintea,trupul...viata intr-un fel.Ma refugiez jucandu-ma cu cuvintele si astept...iar simt ca la sfarsitul asteptarii mele ma asteapta Nimic....si nu-mi pasa...

Nu sunt clipe mai amare ca acelea in care
Eu sunt si tu nu ...
Nu-i nimic mai greu decat atunci cand
Eu vreau si tu nu...
Nu-i durere mai mare ca atunci cand
Mie imi pasa si tie nu...
Nu-i esec mai mare cand eu simt
SI tu nu...
Nu-i viata mai gri ca atunci cand
Eu te iubesc si tu...
TU,nu!:-<

Ce-ti pasa tie soare...si tie mandra luna
de al meu trist si nepieritor suspin?
Ce-ti pasa tie univers de bietul om ce-si bea paharul?
si simte-n piept un gust amar...venin!
Te-ai intrebat oricand tu bolta instelata
De ce atat de multi au capul aplecat?
Te-ai intrebat daca mai pot sau poate cel ce-si duce crucea?

 a vrea a scrie e-o dorinta
dar ce sa fac cand n-am putinta
a spune ce pe suflet doare
si ce-am in viata far'  culoare?

a vrea a spune e firesc
dar cand cuvintele lipsesc
si inima mai mult imi cere
ce am sa fac de n-am putere?

a vrea-iubi e omenesc
dar ce sa fac de nu primesc
ceea ce cer,sper si iubesc
 ce am sa fac?

 Eram trist ca n-am pantofi, dar am intalnit pe unul care n-avea picioare
Lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este sa te pui in pozitia de a le face."- C.Brancusi
Un copil este un inger ale carui aripi se micsoreaza pe masura ce ii cresc picioarele.
Daca stii sa citesti... fiecare om este o carte
O iubire pe care trebuie sa o pazesti nu reprezinta nimic
Succesul înseamnă a fi în stare să mergi din eșec în eșec, fără să-ți pierzi entuziasmul.
Unii oameni vorbesc din experienta, altii, din experienta, nu vorbesc!
Cine nu cade nu se poate înalţă.
Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul
 Zăbava aduce pierdere, amânarea, pericol
Ceea ce n-a avut loc niciodată, poate avea loc mâine
A învinge fără primejdie înseamnă a triumfa fără glorie

Sfarsitul verii e tot mai aproape si se pare ca "dansa" vrea sa ne lase cateva cadouri inainte sa plece...ce cadou mai nepotrivit ne ar pute lasa decat niste zile caniculare.Zile in care iesi in curte,ridici capul inspre cer,si dupa ce revi cu privirea pe pamant iti vor da lacrimile,iar daca mai stai nitel in aer liber lesini:)interesant?deloc...
Scriam in postari anterioare ca "hate" vara,sau ca sa nu fiu rau hai sa zic ca imi place mai mult iarna sau anotimpurile reci si ploioase,insa dincolo de orice placere sau neplacere mi-am dat seama ca trebuie sa accept destinul.Viata ne ofera de a lungul ei cateva mii de neplaceri,si oare ce-i de facut?
Accept e cuvantul cu cea mai grea practica.Sa te accepti asa cum esti,sa-i accepti pe cei din jur,sa accepti adevarul,sa accepti cuvintele ce dor...accept...e atat de important sa-ti depasesti limitele acceptand...e si frumos un lucru ca asta!

חשיבותו אין קצוות
 أهميته ليس لديه حواف
इसके महत्व को नहीं किनारों है
ее значение не имеет ребер
његов значај нема рубова
اس کی اہمیت کو نہیں کناروں ہے
ความสำคัญของมันมีขอบไม่มี
దాని ప్రాముఖ్యతను సంఖ్య అంచులు ఉంది
 همیت آن است لبه
அதன் முக்கியத்துவம் இல்லை முனைகளை கொண்டிருக்கிற

Nu urasc vara,ci vreau doar...
Sa vina toamna...
Nu urasc caldura,ci vreau doar...
Sa strig toamna...

   Picuri de ploaie cad bezmetici pe langa geamul meu,iar eu pierdandu-mi privirea in acest tablou apreciat de mine suspin usor si imi zic in interiorul meu: Oh,ce-mi place cand ploua!
     Da!Iubesc ploaia si iubesc zilele cand ploua iar natura insetata isi stampara sufletul iar atmosfera te indeamna la un somn linistit si binefacator.E minunat sa vezi cum din cer cad picuri de ploaie peste tot ce ne inconjoara,cum copacii primesc multumitori apa care adapa florile si iarba dandu-le o culoare mai vioaie.
    Multumesc lui Dumnezeu ca eu primesc ploaie doar atat cat am nevoie ci nu mi se intampla precum in alte tari unde apele distrug!
   Ii multumesc lui Dumnezeu ca dupa fiecare ploaie iese din nou soarele si ne incalzeste viata.E atat de minunat!
E atat de important sa sti sa apreciezi ceea ce primesti de la Creatorul nostru si sa sti sa faci diferenta intre binecuvantare si o intamplare oarecare.

   Trec anii si trece si viata mea.Si un lucru e clar.Cat traiesc tot invat.De-a lungul vietii am invatat:sa citesc,sa scriu,sa merg pe bicicleta,sa iubesc,sa iert...sa invat din greseli!Si asta doare...:(
   Mi s-a intamplat in una din serile anterioare sa simt ca i-am gresit cuiva(true).Si atunci cand simti asta prin minte iti vin cuvinte de iertare,scuze si chesti din astea...Insa dupa ce am facut-o simteam ca nu e de ajuns.Imi ceream sa fac mai mult dar nu puteam.Nu stiam ce sa fac.Dura situatie.Imi doresc ca daca acum nu mai pot face nimic macar sa invat din greseala asta si pe viitor sa am grija.
     ''Tovarase,chiar imi pare rau.Ti-am gresit!Nu vor fi atat de valoroase cuvintele mele incat sa rascumpere greseala insa faptele mele din viitor sper sa te faca sa uiti ziua in care ti-am intors spatele.Doresc in viata asta sa mai cunosc oameni ca tine,insa nu doresc pe niciunul care sa te inlocuiasca.Te vreau pe pozitia pe care erai atunci cand ti-am spus ca intr-o zi o sa-ti demonstrez ca eu o sa inving imposibilul!Vreau sa reimprospatam acele zile frumoase in care noi doi eram mai importanti decat totul din jur...''
   Cine stie cunoaste.Cine trebe sa inteleaga,v-a intelege! 
 

Ochi scanteietori aprind luminile-n inima trista
a orfelinatului pustiu
Pustiu de viata,de fericire,de parinti...
Se respira pana si un aer nostalgic,
iar zecile de trupuri aplecate
se petrec pe coridoarele reci
cautand in fiecare seara
aceasi gaura spre ...fericire,
spre-o casa cu parinti...

In exterior ,pe strazile colorate cu felurite
pacate...se-aduna zeci de copii,si fac la planuri
desarte... Cu trupurile virusate
si mintea impotriva celor carunti,se pierd
in neagra noapte ,fragila si apetisanta...


Cine stie cunoaste.Cine vrea intelege.Cui ii place apreciaza.

    Si iata ca s-a sfarsit prima editie de ''Romanii au talent'', si sincer sa fiu chiar am fost mandru ca sunt roman,in unele ocazii bineinteles.Despre castigator tot ce pot sa spun e ca...baiatu asta a umblat la sufletele romanasilor,emotionante versuri si chiar si stilul lui de a canta ,putin mai diferit decat al altora.Nu sunt fan hip-hop  insa apreciez valorile si mi se pare ca toti finalisti au avut multa munca in spate,mult sacrificiu si pot sa zic linistit ca toti au au si talent...
    Favoritul multora Iustin zambea la sfarsit,lucru de apreciat,chiar daca nu a castigat a impresionat.Si pana la urma se vede ce muzica se asculta in Romania,nu? Asta e...Se pot mandrii astia de la Protv ca au descoperit asemenea oameni talentati...
   Felicitari celor care au organizat concursul.In sfarsit vad si eu valorile pe care tarisoara noastra le are ca ma si saturasem la un moment dat de incultura unora pe care altii o ridica la ranguri inalte.Deci...treaba buna facuta,si juriu dupa parerea mea e, de apreciat si baietii aia doi ce radeau mereu...
   Si cam atat despre treaba asta cu talentu',poate la anu' am sa mai scriu pana atunci ,adios.

  De plumb s-a transformat
  Universu-n jurul lui
  Si viata tristului poet...
  De plumb a fost si fi-va multa vreme
  De plumb...si neschimbata...
 
  Picioarele-i de plumb
  Ara cararea-ntinata
  Si ochiul cel de mort
  N-adoarme niciodata...

  E trista viata printre versuri
  Gri...de plumb
  Si parca niciodata
  N-are sa fie mai schimbata...

 Ramai printre-aplecati
 Si uita tot cea fost lumina
 Si du-ti de-acum in veci
 Viata omului de plumb...
   

   Imi e dor de tine oras luminat cu suflete de foc,mie dor sa trec pe strazile-ti intortocheate sa-mi vad chipul in vitrine ruginite.Sa te petrec din est in vest si in locurile verzi,linistitoare sa poposesc...Sa simt caldura soarelui nervos ce-aprinde lumanari in tristul cimitir.N-am crezut atunci ca o sa te parasesc definitiv si acum realizez ca iti duc dorul...Atatea amintiri am trait pe acele meleaguri si parca tot mai departe sunt de mine momentele cand ma aflam in tine...oras maret...oras pierdut...esti de neinlocuit...te vreau napoe...chiar acum...
    Am trait luni bune in orasul acesta si normal ca sa-mi fie dor de un loc unde m-am simtit bine.Imi spunea o amica de-a mea sa nu mai scriu despre trecutul meu e meleagurile peninsulei...insa nu prea pot sa fac asta...Am in mine un cufar unde tin amintirile si uneori se deschide cufarul si amintirile incep sa-mi ajunga la inimioara si mi se face dor,si nu pot tine in mine cuvinte...trebuie sa le vars afara...Una dintre dorintele pe care le am este ca sa mai pot sa-mi vad umbra pe strazile orasului unde am gustat din adolescenta...

Un mic colt din acel oras.Un colt in care eu ma refugiam deseori.

 
 

Cersetorii de minute
Termina mereu in locuri nevrute
Angoasa sufletului lor
Si gandul ca mor
Se uit-o data cu inchiderea
Pleoapelor... si deschiderea
Portii raiului
Ori iadului...
Cersetorii de momente
Plini de regrete
Zac in locurile reci
Pentru veci.
Cersetorii de ajutor
Cer apa din al vietii izvor
Fara sansa de-a primi
Necesarul pentru a trai.
De cersetori e lumea plina
De minute, secunde si sutimi
In ceasul cand simti a inimii vina
cand simti ca viata ti-o termini
Degeaba ceri
Degeaba zbieri
Ce-ai fost ieri azi nu mai esti
Ce-ai fost azi
In veci na-i sa-ntalnesti.
Momente de adevar sunt multe
Unele pentru noi prea crunte
Insa cand bate la usa
Moartea,
Degeaba ceri
Debeaba zbieri
Totul s-a dus, nainte
Sa poti sa spui doua cuvinte...

    Natura....scump tezaur al omenirii!

    Soarele a inceput sa incalzeasca natura,frigul si-a facut bagajele si ne-a parasit iar totul incepe sa prinda din nou viata.Primii ghiocei si-au scos capul sa salute respectosi peisajul placut care ne invaluie cu frumusetea lui.Pe ici colo cate un fir de iarba incepe sa dea o culoare mai vie campiilor.Fiecare copac pare fericit ca iarna s-a dus iar acum ei pot fi de folos omenirii.In curand ei vor inmuguri iar mai apoi vor parfuma totul cu mirosul foarte placut al florilor lor.
    Prin gradini oamenii au inceput sa petreaca din ce in ce mai mult timp facandu-si planuri pentru noul sezon de gradinarit.Unii incep a planta pomisori cu gandul ca peste cativa anii sa poata sa se bucure de ei prin fructul pe care il vor aduce.Pe coasta dealului inca gri niste siluete se plimba domol printre randurile de vita de vie.In stol niste pasarele se fac si ele auzite dand semne si ele de multumire.Ziua incepe a fi din ce in ce mai mare iar noapte mai mica si mult asteptata.
    Miros de primavara se respira si in sufletele oamenilor care multumitori privesc catre mandrul soare si zambesc entuziazmati si coplesiti de atmosfera placuta din jurul lor.
    Un cer senin albastru cu putini nori parca rataciti domina peste intregul univers.Mai inspre seara deodata cu intunericul noptii adieri de vant doresc sa ne transmita ca iarna a plecat dar sa nu ne para rau ca peste cateva luni va veni inapoi.
    Peisaje impresionante ne inconjoara iar cativa pictori incep a-si face util talentul pictand si admirand panoramele din jurul lor.Cat de frumos e totul acum.Iubesc natura si cred ca si ea ma iubeste pe mine de aceea tot ce pot face acum e sa zambesc cu gura pana la urechi si sa multumesc Creatorului pentru creatie.

   Orice sfarsit e un nou inceput.De multe ori ma agat de aceste cuvinte.Caut sfarsitul.Zaresc inceputul.Apoi totul se pierde dintr-o data ca un glont tras in vazduh.Imi lipseste fermitatea proprie.Mi-a furat-o trecutul si parca imi e atat de greu sa o rascumpar.Poate,daca,incerc,oare, sunt cuvinte care imi trec prin gand tot mai des insa nu sunt capabil sa fac conexiunea cu Destul sau Stop.Diferenta dintre o frunza care cade la pamant trantita de vant si eu uneori e nula.Traim intr-o vreme mult prea schimbatoare si confuza.Durerea apare pe fetele noastre insa in interiorul nostru e cu totul alceva.Spirite slabe si voci plangacioase ma inconjoara.Uneori ma afecteaza alteori fug de ele si le inving.Teoriile ma inconjoara si indemanarea practica mi-am pierdut-o.Si daca ar fi sa incadrez totul intr-o acolada as descrie la capatul ei frica pe care o port in interior.                      
    Presimt sfarsitul tragic al omului ca sfarsitul personajelor din nuvelele lui Slavici.Omul intr-o continua degradare si m-ai apoi un sfarsit tragic si fara sansa de a fi putut schimbat.As vrea doar sa pot striga odata EU,ca un portar ce urmareste o minge in aer si o prinde cu putere la piept.Siguranta de a fi eu si rascumpararea principiilor care m-au consacrat le vreau inapoi.Puterea de a spune Stop si de a bloca totul in spatele meu e tinta omuletului ce il port in interiorul meu.Iar mai apoi sa pot pasi pe noul drum pe care mi l-am facut sfarsind cel vechi.
   
   

     Copaci cu tulpinele groase ma inconjoara.
     Din vazduh printre ramuri raze din soare coboara
     Lemne uscate trosnesc sub bocancul greu
     Ma trezesc in mijloc de codru doar eu.
     
     Adierea vantului fugar o simt in frunte
     Respir aer curat cautat si gasit doar la munte 
     Copacii carunti imi adreseaza triste gemete
     Pline de lacrimi,amar si regrete...

    In vale un viu paraias plange de zor
    Cu lacrimi din apa de dulce izvor
    Urme adanci de lighioane-nsetate
    Zac pline de apa-n marea pustietate.

 

 

    Un Dumnezeu.O mana de pamant.Un om.Un dar.Un vis.Un gand.O zi.Doua.Trei.Saptamani.Luni.Acelasi gand.O obsesie.Un razboi.Un invigator.Acelasi gand.Un nou inceput.Un vis.Un gand.O ora de munca.Prea putin.Doua ore.Continua.Ma dau batut.Nu.Trei,patru,cinci ore.Abia ai inceput.O pauza.O cadere.O ridicare.O continuare.O zi.Doua nopti.Un viciu.O sursa de insipratie.Prea putin.Mai incearca.Romane.Nuvele.Eminescu.Rebreanu.Pe langa plopii fara soti.Femeia.Eu.Psihologia.Romanticismul.Atat.Continua.Nu mai pot.Un ultim efort.Prea tanar.Prea nestiutor.Prea verde.Neexperienta.Un inceput greu.Prea greu.Insa nu imposibil.
   Am invatat singurel sa lupt pentru a-mi indeplini visele.Ridicole,absurde,marete,fantastice.Spuneti-le cum vreti.Sunt ale mele.Voi lupta pentru acest vis.Si gandul ca pot sa mi-l indeplinesc ma face sa lupt in fiecare zi....mai mult...din ce in ce mai mult...si totul doar pentru un VIS...!

    Eseu premiat cu locul 1 la concursul ''Fara Eminescu am fi mai altfel'',Colegiul Tehnic Al. Domsa!Mi-a luat ceva timp sa il fac,dar s-a meritat.Is curios cine il citeste in intregime.Astept comentarii si pareri.
 
       Ganduri sincere mi se indreapta inspre acel care iubea atat de mult natura,pentru care isi deschidea sufletul si caracteriza fiecare floare cu o finete extraordinara ,inspre acel care facea dintr-un singur copac ,un martor al unei scene de amor.Insa mintea mea ,uneori stramta si neinteleasa nu poate percepe perfectul cu care tu transformai niste cuvinte oarecare,in cuvinte cu farmec care misca si azi inimi sensibile.
      Mintile intelepte te-au numit ''poetul nepereche'',iar eu care sunt un fir de iarba trecatoare care odata cu seceta verii pier,plec capul inaintea poeziilor tale care au atins culmi neimaginabile.Chiar daca ai fost tratat de unii ca o scarba si ca un potrivnic cu o ratiune deosebita,tu ai ramas in istoria Romaniei,acum dupa o suta saizecisiunu de ani,inca mai sunt oameni care te apreciaza pentru ceea ce ai facut.Unul dintre acesti oameni sunt si eu.Ma minunez in interiorul meu iar vocea sufletului iti striga numele,iar din departari ecoul unei intrebari suna atat de direct:Tu chiar ai fost ateu?Tu care iubeai creatia lui Dumnezeu,scriai versuri despre natura,si iti gaseai linistea sufletului meditand la marginea lacurilor?Care era Dumnezeu tau?Ai fost tu ateu,poetule?Va ramane in mine aceasta intrebare ca un manunchi de spini lipit de inima care imi provoaca rani de fiecare data cand in dreptul numelui tau scrie acest cuvant diabolic.Voi tremura mereu citindu-ti ale tale versuri,dar voi suspina mereu gandindu-ma ca din punctul acesta de vedere imi esti dusman.
       Tu ai trecut ,insa ale tale versuri si astazi sunt citite si tratate cu mare grija de catre multi muritori.Si astazi cele pe care tu le iubeai atat de mult,femeile,rosesc in obraji cand vreun romantic le adreseaza ale tale scumpe versuri.Chiar daca esti mort acum ,tu esti important pentru noi,cei care am crescut pe aceleasi meleaguri ca si tine si ne strigam cu acelasi nume:romani.Iti dau un exemplu mic si neinsemnat de cat de mult imi plac poeziile tale:acum dupa un secol de existenta ,cand totul in jurul meu se schimba,eu iti citesc poeziile.Chiar daca nimeni nu ti le-ar mai citi,eu tot le-as citi.Eu tot te-as aprecia pentru versurile scrise.
Au trecut ani,si zeci de perechi de tineri au facut ce tu nu ai reusit sa faci in viata ta.Milioane de familii s-au intemeiat,facandu-i in ciuda scumpei tale iubite,Veronica,care si acum suspina in tacere,iar lacrimile ei ii uda sufletul insetat dupa tine.Scrisorile tale pline de esenta dragostei,sunt astazi simple umbre ale talentului tau in cele ale literaturii.Poate esti curios daca astazi ne mai scriem scrisori.Simt nevoia sa iti spun ca ne-am modernizat.Tehnologia a avansat,si o noua pasiune bantuie in inimile tinerilor:internetul.Daca ai fi trait in zilele noastre,Veronica Miclea nu ar fi trebuit sa astepte atat dupa ale tale dragi scrisori.A-ti fi vorbit pe messenger,sau i-ai fi trimis e-mail-uri.Oh,nu!Nu ma intreba ce is toate aceste concepte caci nu am sa-ti spun.Mintea ta bolnava a fost prea incarcata cu filosofie,si ai ajuns destept,dar ai murit tanar.Ce folos tie?Ai idolatrizat femeia,ai tratato ca un inger,ai iubito pana la culme,te-ai inchinat ei,dar la ce bun daca nu ai ajuns sa gusti din bucuria unei familii intemeiate.De ce ai trebuit sa fi atat de ciudat poetule?
Articolele tale care alterau sangele in vine dusmanilor tai,si acum stau in arhivele istoriei,gemand dupa tine,adevaratul lor proprietar.Dusmanii tai,care nu iti intelegeam ratiunea s-au dus pe lumea cealalta.S-a ales scrumul din gandurile lor si lumea i-a uitat,iar pe tine te ridica si azi slavi.Astazi multi ziaristi ar vrea sa detina ,realismul si sangele rece cu care tu imprimai adevarul pe hartie,dar nimeni nu a ajuns sa fie ca tine.Numele tau e o legenta,iar cei care astazi il imita sunt niste copii care nu o sa guste niciodata din fama pe care ai avuto tu prin ceea ce faceai.
        Am gasit printre poeziile tale una putin ciudata.Iti scriu un vers din ea:''Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet -,Toate-acestea împreună,Te-arat-a fi poet.'' Putinii poeti care mai sunt in zilele noastre au creat din acest vers un stil de a fi.Vezi cat de important ai fost tu? Si inca esti...
       Te felicit Eminescule!Daca eu scriam Luceafarul ,iar in prima strofa aparea acel pleonasm , ,eram numit analfabet,insa fiindca la autorul acestei poezii figureaza numele tau,dintr-o greseala de scriere a iesit cel mai celebru pleonam pe care toti il accepta asa cum este el.Vezi cat de important esti.
       Imi amintesc cand primeam ordin de la scoala ca trebuie sa invat poeziile tale,te uram,credeam ca imi pierd timpul repetand de nenumarate ori acele simple versuri.Nestiind cine se afla in spatele acestei minti care nu provoca in mine nici un fel de scantei,ramaneam nemiscat citindu-ti poeziile care ma plictiseau.Cu timpul am crescut si am aflat cine ai fost tu cu adevarat.Am inceput sa apreciez ceea ce cand eram un copilas uram.
       In Romania multe scoli iti poarta numele,toate orasele au cate o statuie cu tine asezata in parcuri celebre sau pe alee anonime.De curand s-au sarbatorit o suta saizecisiunu ani de cand te-ai nascut ,iar citind in unul dintre ziarele cele mai importante ale orasului ochii mi-au fugit inspre un articol a carui nume spunea asa:''Luceafar  ul,recitat ca Tatal Nostru,la scoala Mihai Eminescu''.Oamenii te-au zeificat.Te-au asezat pe cea mai 'nalta treapta a literaturii,dar chiar daca cei din jurul meu ti s-ar inchina ,tu ai fost un muritor.Poeziile tale pot sa fie cele mai bune,insa tu ca persoana nu ai fost cel mai bun.Imi pare rau sa iti spun aceste cuvinte,insa dupa cum iti scriam mai sus mingea mea stramta nu te poate intelege.Ai fost prea ciudat.
         Stiu ca in secolul in care tu ai trait epidemiile si bolile erau foarte frecvente si speranta de viata era una foarte mica.Multi au incercat sa afle misterul morti tale,iar diferite teorii s-au lansat dar eu nu o cred pe niciuna.Ti-a fost dat sa traiesti treizeci si noua de ani ,si i-ai trait.Stiu ca ai avut necazuri si probleme,si noi avem si chiar daca am evoluat in unele domenii materiale,in cele sufletesti suferim de aceasi traume si depresii pe care tu le aveai.
        Poate ti-e dor de casa ta parinteasca si de peisajele superbe din orasul tau natal.Zeci de copii si nu numai, iti viziteaza casa,si nu ca ar fi o casa neivazuta,insa e casa ta,in care tu ai crescut,si lucrul asta o face foarte speciala si importanta.
       Multi te caracterizeaza ca fiind un geniu,si chiar multii dintre criticii literari care au trait dupa tine te-au studiat,au scris carti despre tine si te-au clasat printre cele mai importante personaje din istoria tarii noastre.Cand ai sa citesti scrisoarea asta stiu ca vei fi mandru de tine,insa ai grija ca lauda nu e buna.Nu e nevoie sa imi raspunzi la scrisoare,am sa gasesc eu raspuns la ea,citind poeziile,basmele,operele,scrierile.,articolele tale,si in tot ce ai scris tu cat timp ai trait.
         Nu am sa bag in seama povestile si barfele care ti-au fost adresate dupa moartea ta,fie ele bune sau mai putin bune eu stiu un singur Eminescu,un poet nepereche si gasesc tot ce vreau sa stiu despre el in ceea ce el a hotarat sa ne lase noua urmasilor sai sa avem.
        Acum cand ma apropii de final,cand mi-am descarcat inima spunandu-ti aceste cuvinte unele dintre ele imprumutate din vocabularul tau foarte bogat,mai vreau sa fac un lucru.Vreau sa-mi cer iertare ca poate am fost putin dur,in randurile de mai sus,criticandu-te,sau calcand in picioare gandurile pe care tu le aveai,ganduri care mie nu mi-au placut,dar dupa cum bine cred ca iti dai seama si tu,aceasta scrisoare sunt gandurile mele.Ganduri si pareri fara importanta,dar pe care le am si sunt ale mele,si nu renunt ceea ce e al meu.
Imi permit ca un locul unei incheieri pe cinste sa iti las niste versuri,pe care tu ni le-ai scris noua,chiar daca tu le-asi scris pentru altcineva,si cu alta semnificatie,eu le folosesc in acest scop,de a ma desparti de tine.
Adio,de Mihai Eminescu:
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea,De tine.