Astazi imi simt inima de plumb iar trupul de tarana.Simt viata naspa,intrun fel.Alergand in fiecare zi dupa aceasi tinta si ratando mereu mi-am pierdut puterile sa mai sper.Imi murise si acea ultima speranta care facea sa mai palpaie in mine cheful de viata.Ma uit spre cer!E gri.E rece.Simt ca totul trece si nu ma aleg cu nimic.Pur si simplu simt moartea mai aproape de mine ca oricand.Simt atat de dureroase loviturile ce altadata le induram si treceam peste ,rabdand.Dar acum...ma doare.Inima,mintea,trupul...viata intr-un fel.Ma refugiez jucandu-ma cu cuvintele si astept...iar simt ca la sfarsitul asteptarii mele ma asteapta Nimic....si nu-mi pasa...