Atunci cand pleci pe un drum nou, nu uita ca din bagajul tau sa nu lipseasca visele.Fara vise vei fi un mediocru,nebagat in  seama,vei avea realizari putine si slabe.Iar daca ceilalti calatori vor rade de indrazneala ta,tu sa nu uiti,rezultatul se vede la final iar proverbul romanesc  "cei din urma vor fi cei dintai" se aplica perfect in acest caz.Fi tare si increzator in tine si nu uita:sa visezi e simplu si benefic.

         Fiecare om are lucruri pe care nu le suporta si ar vrea sa nu se intalneasca cu ele niciodata.La fel si eu,om fiind,urasc un lucru.Ma scoate din sarite faptul ca atunci cand merg la un magazin,fie el supermarket,sau ultimul ABC romanesc,tanti care vinde sa vorbeasca urat cu mine,chiar daca oi fi eu ultimul om de pe fata pamantului...
     Asadar, vreau sa va povestesc ce am patit eu vara asta ,intr-o dimineata ploioasa,cand cel mai bun lucru pe care ai putea sa-l faci e sa stai trantit in pat ,si sa dormi...sa dormi...sa dormi...toata ziua.Insa nu,eu nu eram acolo ci ma aflam undeva prin oras, fugeam de ploaie si cautam cu privirea un magazin sa-mi cumpar cate ceva.Am intrat intr-un supermarket Dacia,m-am orientat incotro s-o iau,cam adormit cei drept ,n-am observat discutia aprinsa pe care o avea tanti de la casa cu un client.Am dat o tura de magazin,mi-am luat ce mia trebuit si m-am pus la rand.Eram al doilea.In fata mea un domn la 4 ace ,pune pe banda 2,3 lucruri si ii inmaneaza casieritei o bancnota de 100 de lei.Cand vede tanti bancnota se aprinde dintr-o data si incepe sa-l ia la rost pe omu nostru,ca de ce ii da bani asa mari.Aici era problema.Tanti noastra nu avea in casa bani marunti sa ne dea rest.De fapt avea dar nu vroia sa-i dea,erau putini.Eu stam deoparte si observam scena.Deodata mi-am amintit ca ma aflu in aceasi situatie.Cumparasem produse in valoare de maxim 10 lei si trebuia sa-i dau o bancnota de 100 de lei.A inceput sa-mi fie frica sa mai avansez,stiam ca deja motoru e turat la maxim ,ca probabil doamna avusese o noapte naspa si daca ceilalti au scapat usor eu nu scap la fel.Dar mi-am facut curaj si dupa ce mi-a scanat produsele i-am intins banii.Logic ca tanti inca mai avea energie de consumat si nu ia fost greu sa-mi adreseze urmatoarele cuvinte: ,,Inca unul!!!Ma,voi nu sunteti normali!De ce ,tot veniti ,maaa ,cu bani mari?Credeti ca eu is banca sa am sa va dau rest?Zi ma copile,ziiii (copil...?!)''. Copilu era blocat.Am preferat sa gesticulez ceva si sa tac pentru ca ceea ce aveam chef sa fac nu puteam.

     Am plecat cam dezamagit.Ceea ce uram eu cel mai tare asta era.Bineinteles ca ma deranjat faptul ca a vorbit asa cu mine ,insa nu i-am dat prea multa importanta.Am inteles ca sunt oameni cu probleme care asa sunt ei n-ai ce le face.Mi-ar fi placut sa-i pot spune macar atat lu' tanti asta: De unde sa stiu eu asta? Dar n-am avut curajul pentru ca tonul cu care vorbea imi inspira frica.
   Eu inteleg perfect un om care imi spune ca are probleme.Insa daca te enervezi si te comporti urat cu cei din jur singurul lucru pe care reusesti sa-l faci e sa-ti faci o imagine proasta,si sa-ti scurtezi viata cu cateva minute...

ma-strainez de tine
cu trupul chiar acum,
dar stim prea bine amandoi
ca gandurile noastre impreuna raman.

eu am sa plec
si am sa las pe drumul lung pe care merg
un sir de lacrimi de granit
ce curg din ochii,astazi tristi.

ramai acolo-n lumea-ti plina de mister
dar sa nu uiti ca bietul rob
a fost acolo,langa tin mereu
si pieptul sau ti-a fost refugiu-n zile reci.

eu am plecat,stiind ca-n urma
o viata am lasat,a ta sau poate chiar a mea.
o viata plina de cuvinte ce nu vei intelege
poate niciodat...
dar pentru mine totul are sens
imi da,imi ia.e viata mea.

in freamat de idei tarzii
ma adancesc in sufletu-mi
lovit,lipsit de bucurii.

imi place sa ma stiu
cu gandu viu
si inima usoara.

sa stiu ca viata am trait
traiesc, si ca sfarsit
gasesc oriunde,nu-mi doresc.

si unele idei gasite,printre
cuvintele-mi nepotrivite
sunt bune pe moment,dar
nefolositoare maine.

mie imi place sa ma joc
un joc ce lasa-n urma slove,
cu foc sau fara de noroc
le las asa,ca
mie imi place.

        Numele tau il stiu.Chiar si drumurile tale le-am invatat.Obsedat de acel ceva ce ma atrage la tine m-a facut sa te stiu atat de bine.Cunosc aproape tot din tine.Te studiez zilnic,si te caut in fiecare clipa.Dar tu...tu esti aceea care vrei alceva.Mereu imi spui din priviri sa fug,ca daca nu ma voi lovi singur,insa tu nu  sti ca eu pentru tine as....suferi.
     Iti scriu in ceas de seara cand tu esti departe, iar eu aproape.Te rog sa vi,am ceva sa-ti spun.Ceva ce n-ai auzit niciodata.Haide,vino.Lasa,totul.Te astept.

         2 septembrie 2012.Madrid.Santiago Bernabeu.In jurul unui tip cu corp de atlet ,gelat,chipes,o multime de ziaristi si fotografi faceau coada cu urechile bine deschise sa auda ce le vorbeste ''profetul,,  Bla Bla Bla...Aiurea.
Insa la un moment dat dupa mai multe raspunsuri isi deschide sufletu ,omul nostru si printre altele spune : ''Sunt trist''...Omul acesta este Cristiano Ronaldo.Zeul prea multor suflete si ultimul om de pe pamant care ar fi trebuit sa spuna lucrul acesta.Platit cu 12 milioane de euro pe sezon.Iubit de mii de oameni +  Iryna Shayk,omul nostru se plange...pe cand altii mor de foame,se sinucid sau duc lipsa de tot de ce-ar avea nevoie Cristiano e trist.Parca astepta ca noi toti sa fim tristi impreuna cu el iar mai apoi el sa se intoarca in lux iar noi in praf.
         Zilele urmatoare au urmat o gramada de critici.Oameni mari ai fotbalului i-au dat portughezului cu cuvinte grele in cap,iar ici colo cate un coleg incerca sa para ca-l sustine.Insa el se lasa asteptat.Probabil ca isi daduse seama de ce a facut.,,Mai bine taceam'' vreau sa cred ca sunt cuvintele care nu l-au lasat sa doarma pe ,,papusica lui Mou'' insa lucrurile astea raman acolo.Timpul le va ascunde.Pentru Ronaldo probabil v-a urma o marire de salar si multi pupici inainte de culcare...Sa-i treaca...
       Insa traim intr-o lume in care se moare de foame,sete si se sufera enorm.Bietii oameni din Somalia n-au nici macar puterea sa spuna ca sunt tristi.Tristetea e viata lor.Iar mancarea ce o au ei e tot...tristetea.
  Ma alatur si eu celor care de a lungul timpului i-au dat ''dislike''lui Ronaldo.E trist sa vezi lumea in care traim insa e mai trist sa vezi oameni care au tot ce le doreste inima si inca se plang...Trist dar adevarat.

          Te trezesti in fiecare dimineata cu aceleasi rani cu care aseara ai adormit.Ti-e viata ca o corabie pe un ocean furtunos.Oceanul acesta este viata ta.O vad de pe tarm si chiar daca pare ca nu-mi pasa de durerea ta.Imi pasa.Tot timpul mi-a pasat...doar ochii tai sunt bolnavi si nu vezi cu adevarat persoanele care iti vreau binele.Ai ajuns sa te chinui si sti de ce ai ajuns aici,insa nu mai ai puterea sa te ridici.Ma privesti in fiecare zi de parca ai vrea sa-mi vorbesti insa orgoliul tau nu te lasa.Persoanele cu care m-ai schimbat nu te lasa.Noua ta viata nu te lasa.Insa in interiorul tau tanjesti dupa clipele in care totul era bine...Acele clipe nu se vor mai intoarce pentru ca tu nu mai ai cum sa fi aceeasi.Nici eu nu pot fi acelas si tot ce a fost a fost odata...insa lucrurile se pot schimba si chiar daca nu vor mai fi ca altadata ,pot fi frumoase si acum...trebuie doar sa vrei...deschide bine ochii si mintea.Priveste,gandeste si ridica-te...Stiu ca poti.

       ,,Trebuie sa scap,sa fug.Mi-e frica.Nu ma pot misca si vine...vine si ma va lovi.De ce nu ma pot misca?De ce nu pot fugi?AAHHHH....'' cam asta ziceam eu in unul dintre visele mele de azi noapte...asa ca stati linistiti nu vine nimeni si pot fugi,doar ca e prea cald si nu fug acum. 

    Ideea e alta.Aseara am adormit foarte ingandurat.Am avut unul dintre acele momente cand te simti atat  de mic precum un soarece in fata unui elefant si esti aproape sigur ca ,,Trompy'' te va strivi cu unul dintre picioroancele lui uriase.Ei bine,asa eram eu aseara,simteam lumea mare,eu mic...simteam ca e greu si simteam o oboseala .Simteam viitorul ca o necunoscuta intr-o ecuatie de gradu 3.Parca aveam nevoie sa stiu ca va fi bine,insa nu disponeam de aceast lucru ...Insa intr-un tarziu am adormit ...cam tulburat dupa cum vedeti si cam sifonat...insa am adormit...A urmat o noapte plina de vise.Aiurea.Atunci cand esti stresat si iti trec prin minte o gramada de  probleme, visezi lucruri precum cel pe care l-am scris eu la inceput.Absurde.Problemele zilei se reflecta in visele din timpul noptii.Asa se spune...si se pare ca asa e.Uneori.Noaptea a trecut si azi dimineata m-am trezit brusc.Aiurit rau.Inca nu ma calmasem.Am iesit afara.Razele soarelui bateau destul de puternic iar eu eram acel intuneric pe care el trebuia sa-l lumineze.Insa nu a fost asa.Aveam prea multe ganduri ,prea multe de facut si prea putina initiativa,optimism si incredere.
    Am revenit in casa si aici urmeaza ceva frumos.Printre zecile de ganduri mi-a venit un gand.Sa iau Biblia si sa citesc unde se deschide.Zis si facut.O iau .Brusc o deschid si ochii mi se opresc pe un verset.Fara sa vreau.A fost ceva uimitor.Mi-au ramas ochii acolo.Uite ce scria:
Psalmul 37,5-11.
5. Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra, 
6. El va face sa straluceasca dreptatea ta ca lumina, si dreptul tau ca soarele la amiaza. 
7. Taci inaintea Domnului si nadajduieste in El. Nu te mania pe cel ce izbuteste in umbletele lui, pe omul care isi vede implinirea planurilor lui rele. 
8. Lasa mania, paraseste iutimea; nu te supara, caci supararea duce numai la rau. 
9. Fiindca cei rai vor fi nimiciti, iar cei ce nadajduiesc in Domnul vor stapani tara. 
10. Inca putina vreme, si cel rau nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, si nu va mai fi. 
11. Cei blanzi mostenesc tara si au belsug de pace.


     Dupa asta,eram constient.Dumnezeu imi vorbise.Intr-un chip minunat.Lucrurile acum aveau sens,viitorul era unul sigur si pacea incepuse sa curga in inima mea pe deplin.Cand Dumnezeu iti vorbeste,asculta,crede si se va implini.Asta e lectia pe care Dumnezeu mi-a dat-o astazi.Si sunt foarte bucuros pentru ca am un asemenea Dumnezeu care imi poarta de grija.Fara El viata mea ar fi fost o parapanta spre moarte,un nimic viu.Insa prin faptul ca L-am cunoscut si lucrurile s-au schimbat.Oricat de mare ar fi valea prin care trec stiu ca e Cineva care stie ca sunt in vale si stie ce trebuie sa faca cu mine.

            Cel mai mult m-a durut in viata atunci cand prietenii mei s-au departat de mine si au ales sa loveasca in mine crezand ca eu incerc sa le fac rau fiindca m-au parasit...Insa nu-i asa...
Traiesc pe Terra si asta inseamna ca am de-a face cu oameni,si ei au de-a face cu mine.Normal ar fi sa fim compatibili fiindca suntem din aceasi specie,insa pe pamant nimic nu-i mai normal.
Imi pare rau pentru toti aceia pe care candva i-am considerat prieteni si cu care am trait clipe frumoase insa n-am stiut sa mentinem relatia noastra si totul s-a stricat.Sincer.Imi pare rau.
      Scriu aceste randuri pentru ca ma doare cand vad oameni care ma lovesc si ma privesc cu ura.Nu ma dor loviturile lor ci ma doare faptul ca le-am dat sansa sa ma loveasca.Am avut incredere in cine nu trebuie,si am considerat prieten pe cine nu imi era...Ma doare ca am gresit.Ma doare ca am ales gresit...ca v-am ales gresit.Insa asta e trecut si trecutul e nu-l mai putem schimba insa viitorul il putem face frumos...si eu am inteles asta,sper ca si voi sa faceti la fel.Eu am renuntat de mult la lupta pe care vad ca voi o duceti cu mine,s-au mai bine zis doar credeti ca eu lupt cu voi...Oh,nu.Demult am renuntat sa lupt impotriva oamenilor.
      Sa nu credeti ca prin ceea ce scriu aici arat un moment de debilitate...deloc.Sunt o persoana sincera si incerc sa fiu asa tot timpul,iar acum 2 august 2012 la ora 1:09 asta simt,asta zic.Ce v-a vi in viitor nu stiu...Am nadejdea ca va fi bine.Cu mine.Cu voi .Cu toti...

M-au obosit a voastre triste vieti
ce fara urme de iubire ,vreodata
sa aveti,claditi in jurul meu,mormane
de neadevar.
                                               
M-au obosit a voastre fapte ,gunoaie
ce adunati si apoi va plange-ti la-Mparatu
ca altii inima va dojenesc,
amarnic.

M-au obosit cararile desarte
ce le calcati cu atata spor
si-n gura mare,cautati
sa ma tarati acolo,si
pe mine...

M-a obosit monotonia,rutina
ce lasa-n urma ,nu urme
ci lovituri de dalta si ciocan
in mine...

M-a obosit a tau suras de lup
nemernic,ai fost ,esti si vei fi,
saracul lup...
saraca turma...

M-a-ti obosit,vitejilor ,ce astazi
cautati in putregaiul din trecut
si ma loviti cu ale voastre vorbe
cladite din nimic...
inspre nimic.

M-a-ti obosit ,ateilor ce ziceti
ca viata-i grea,dar nu cunoasteti
Viata...

M-a-ti obosit ,pietre launtrice
aveti,nu inimi,si-n loc de cap
purtati o soarta grea...
de tot.

M-a-ti obosit ,mandrelor flori
cu gura de cristal
si vorbe acre,venin
mai bine zis.

M-a-ti obosit ,filosofie
se numeste ce-a grait Mihai
iar ce din gura va curge e...
pacat.

M-a-ti obosit ,voi ce a-ti crezut ca,
va urasc...doar a-ti crezut
dar n-ati stiut ,defapt
nimic.


Eu va iubesc,pe rand ,
pe toti.
Prin voi,a mea rabdare
e-amarnic incercata...
insa va trece...
Iar maine dimineata
cand noaptea ,oboseala
a trecut...
Am sa zambesc din nou
Si-am sa declar iubire
omenirii...
ce mult si rau
aseara ma lovit.

Hay cosas que no cambiaran
nunca...
Hay dias que no se olvidaran
jamas...                                                          

Hay mundos que no veras
nunca...
Hay personas que no volveras a ver
jamas...

Hay amores que no dejaras de querer
nunca jamas...
Hay sentimientos que llevaras contigo
a la tumba...

Yo no te tengo ahora a mi lado
y te necesito...
Pero te puedo asegurar
que mi amor por ti es inmortal...
y mis sentimientos
son solo para ti
mi dulce princesa.

E asa de greu sa treci,
peste mormane de cuvinte adunate
de sange,de dispret
si recile-amintiri
ce nu se vor mai sterge-n veci.

Mi-e greu sa-accept ca poate
nu te-oi simti de acum
mai niciodata...
Mi-e greu sa spun
ca te-am iubit odata.

Si simt in piept amarul
ce-l port de cand te stiu,
Si dulce-mi va fi clipa      
Cand voi simti prin vene
Ca e doar sangele-mi curat
Si tu ai disparut.                                              

De as putea ,
Nu te-as uita iubito niciodata
Insa ce disperare
In sufletu-mi apare
Cand ma gandesc ca mare
E pierderea ce-n mine
ai lasat...

Acum ce sa-ti mai spun
de parca si cuvantul mi-a pierit
si inima ma doare
si trupul e de plumb
insa cu-atata nepasare
M-am obisnuit.Stiu.
Sortita mi-e viata
Sa nici nu stiu
Sa nici nu fac
Nimic.

      E ceva timp de cand am zis in sinea mea ''tre sa iau o pauza,nici idei nu mai am'',si asa am facut insa astazi am hotarat sa revin aici de unde am plecat.Cu multe noi idei in cap si sub o alta infatisare ma prezint cu aceasta prima postare si sper sa ma tin de treaba...
   Mi-e dor sa scriu ceea ce simt si sincer in ultima vreme am simtit atatea,si mi-e dor de acei prieteni pe care i-am facut aici,prieteni cu inima mare care sunt gata oricand sa exprime prin cuvinte ceea ce simt,un lucru pe care eu il apreciez enorm.Sustin comunicarea,si asta e principalul motiv pentru care eu scriu...
Astazi raman aici,maine e o noua zi,cine poate sti cum?Nimeni,insa dimineata cand o sa ma trezesc o sa ma pisc si daca simt ,inseamna ca n-am murit si ma asteapta o noua zi in care voi face multe lucruri printre care voi scrie si pe blog...
In alta ordine de idei,noapte buna la toti si vise cat mai cu cine vreti voi;;)

    Imi amintesc cu durere in suflet de acele zile,o durere ce nu mio mai poate lua nimeni.Va face parte din viata mea pentru totdeauna.Si stau si ma uit la calendaru plictisit de pe perete,la ceasul grabit de pe masa obosita sa care in spinare atata nefolosinta,si imi vin in minte o droaie de lucruri.Tot timpul am fost un om inspirat,cu multe idei si vise insa astazi ma simt legat ,ca un pris de razboi care nu stie ce va fi cu viata lui si pentru care cuvantul speranta nu exista in vocabularul sau.Pur si simplu ma minunez de cate pot trage dupa mine....clipe acre sau momente istorice din viata mea....Stau si analizez ziua de azi si ...am inceputo stresat si o termin cu dureri de cap si cu moralu la limita offside-lui.Azi am iubit,am sperat,am jucat,am lovit,am incurajat,am sfatuit,am ras,am plans,am zambit,am admirat,am incercat...oh si cate n-am mai facut ....si e doar o zi...si ma sperie urat de tot gandul ca intr-o zi voi fi batran si doar gandul meu va vrea sa faca insa trupul va fi de lemn ...putred...neputincios...Boah...:-j ce ganduri...
   Na...ce sa zic ,e trist ca am pierdut incetul cu incetul putin din mine si am inlocuit locul gol cu ceva nou din viitor...dar totusi mie dor de voi dragi vineri in care pierdut pluteam deasupra universului alaturi de propria umbra si ma minunam de ce pot face cu mine insumi....si azi e vineri si regret...as fi vrut sa fie joi,marti sau luni....dar nu vineri...Daca as putea as sterge ziua de vineri din calendar....De ce? Prea multe amintiri legate de aceasta zi ,amintiri ce nu mai pot fi recuperate si doar niste calai imi chinuie gandurile in fiecare seara de vineri....pffffff....Hai ca deja dorm.....no salutare bai.

Pretind a sti...cam totul
dar nimic.
Pretind a fi...perfect
dar nu-s.
Pretind a merge...bine
dar cad mereu.
Pretind a te iubi...la maxim
dar nu-i adevarat.
Pretind a castiga....mereu
dar mai si ...pierd.
Pretind a-ti spune ....totul
dar...tac.

Viata merge inainte indiferent ca vreau eu sau nu.Trecutul il am in spate si necunoscutul in fata.Faptul ca acum in prezent pot zambi e doar fiindca Cineva a fost mereu cu mine.Stau adeseori ,cazut pe ganduri.Ganduri de tot felu' dar majoritatea despre trecutul meu.Vad in mine ceva ce creste in fiecare zi.Nu pot sa spun ce e.Nu stiu cum se numeste insa simt ca gandurile mele se ''actualizeaza'' odata cu trecerea timpului.Daca anul trecut gandeam intr-un anume fel anul acesta gandesc diferit.Aceasi viata,aceasi persoana,alta gandire.Faptul ca am lipsit atata timp de pe blog si am incercat sa-l uit a fost reactia luptelor ce se dadeau in mine,in gandul meu.Am momente cand as putea contrazice orice ''teorie'' si chiar daca nu am dreptate sunt atat de ''tare'' incat stiu ca poate nu am dreptate,dar cred ceea ce sustin.Sa am puterea sa zambesc indiferent de cum gandesc,indiferent de ceea ce fac sau in ce timp si spatiu ma aflu e pentru mine un pas inainte inspre ceea ce mi-am propus.
Aceasta postare e doar ceea ce am gandit in momentu asta 16.01.2011 ora 21:23.Puteti sa ma catalogati cum vreti,imi pasa dar nu ma afecteaza:P

   Astazi imi simt inima de plumb iar trupul de tarana.Simt viata naspa,intrun fel.Alergand in fiecare zi dupa aceasi tinta si ratando mereu mi-am pierdut puterile sa mai sper.Imi murise si acea ultima speranta care facea sa mai palpaie in mine cheful de viata.Ma uit spre cer!E gri.E rece.Simt ca totul trece si nu ma aleg cu nimic.Pur si simplu simt moartea mai aproape de mine ca oricand.Simt atat de dureroase loviturile ce altadata le induram si treceam peste ,rabdand.Dar acum...ma doare.Inima,mintea,trupul...viata intr-un fel.Ma refugiez jucandu-ma cu cuvintele si astept...iar simt ca la sfarsitul asteptarii mele ma asteapta Nimic....si nu-mi pasa...

Nu sunt clipe mai amare ca acelea in care
Eu sunt si tu nu ...
Nu-i nimic mai greu decat atunci cand
Eu vreau si tu nu...
Nu-i durere mai mare ca atunci cand
Mie imi pasa si tie nu...
Nu-i esec mai mare cand eu simt
SI tu nu...
Nu-i viata mai gri ca atunci cand
Eu te iubesc si tu...
TU,nu!:-<

Ce-ti pasa tie soare...si tie mandra luna
de al meu trist si nepieritor suspin?
Ce-ti pasa tie univers de bietul om ce-si bea paharul?
si simte-n piept un gust amar...venin!
Te-ai intrebat oricand tu bolta instelata
De ce atat de multi au capul aplecat?
Te-ai intrebat daca mai pot sau poate cel ce-si duce crucea?

 a vrea a scrie e-o dorinta
dar ce sa fac cand n-am putinta
a spune ce pe suflet doare
si ce-am in viata far'  culoare?

a vrea a spune e firesc
dar cand cuvintele lipsesc
si inima mai mult imi cere
ce am sa fac de n-am putere?

a vrea-iubi e omenesc
dar ce sa fac de nu primesc
ceea ce cer,sper si iubesc
 ce am sa fac?

 Eram trist ca n-am pantofi, dar am intalnit pe unul care n-avea picioare
Lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este sa te pui in pozitia de a le face."- C.Brancusi
Un copil este un inger ale carui aripi se micsoreaza pe masura ce ii cresc picioarele.
Daca stii sa citesti... fiecare om este o carte
O iubire pe care trebuie sa o pazesti nu reprezinta nimic
Succesul înseamnă a fi în stare să mergi din eșec în eșec, fără să-ți pierzi entuziasmul.
Unii oameni vorbesc din experienta, altii, din experienta, nu vorbesc!
Cine nu cade nu se poate înalţă.
Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul
 Zăbava aduce pierdere, amânarea, pericol
Ceea ce n-a avut loc niciodată, poate avea loc mâine
A învinge fără primejdie înseamnă a triumfa fără glorie

Sfarsitul verii e tot mai aproape si se pare ca "dansa" vrea sa ne lase cateva cadouri inainte sa plece...ce cadou mai nepotrivit ne ar pute lasa decat niste zile caniculare.Zile in care iesi in curte,ridici capul inspre cer,si dupa ce revi cu privirea pe pamant iti vor da lacrimile,iar daca mai stai nitel in aer liber lesini:)interesant?deloc...
Scriam in postari anterioare ca "hate" vara,sau ca sa nu fiu rau hai sa zic ca imi place mai mult iarna sau anotimpurile reci si ploioase,insa dincolo de orice placere sau neplacere mi-am dat seama ca trebuie sa accept destinul.Viata ne ofera de a lungul ei cateva mii de neplaceri,si oare ce-i de facut?
Accept e cuvantul cu cea mai grea practica.Sa te accepti asa cum esti,sa-i accepti pe cei din jur,sa accepti adevarul,sa accepti cuvintele ce dor...accept...e atat de important sa-ti depasesti limitele acceptand...e si frumos un lucru ca asta!

חשיבותו אין קצוות
 أهميته ليس لديه حواف
इसके महत्व को नहीं किनारों है
ее значение не имеет ребер
његов значај нема рубова
اس کی اہمیت کو نہیں کناروں ہے
ความสำคัญของมันมีขอบไม่มี
దాని ప్రాముఖ్యతను సంఖ్య అంచులు ఉంది
 همیت آن است لبه
அதன் முக்கியத்துவம் இல்லை முனைகளை கொண்டிருக்கிற

Nu urasc vara,ci vreau doar...
Sa vina toamna...
Nu urasc caldura,ci vreau doar...
Sa strig toamna...

   Picuri de ploaie cad bezmetici pe langa geamul meu,iar eu pierdandu-mi privirea in acest tablou apreciat de mine suspin usor si imi zic in interiorul meu: Oh,ce-mi place cand ploua!
     Da!Iubesc ploaia si iubesc zilele cand ploua iar natura insetata isi stampara sufletul iar atmosfera te indeamna la un somn linistit si binefacator.E minunat sa vezi cum din cer cad picuri de ploaie peste tot ce ne inconjoara,cum copacii primesc multumitori apa care adapa florile si iarba dandu-le o culoare mai vioaie.
    Multumesc lui Dumnezeu ca eu primesc ploaie doar atat cat am nevoie ci nu mi se intampla precum in alte tari unde apele distrug!
   Ii multumesc lui Dumnezeu ca dupa fiecare ploaie iese din nou soarele si ne incalzeste viata.E atat de minunat!
E atat de important sa sti sa apreciezi ceea ce primesti de la Creatorul nostru si sa sti sa faci diferenta intre binecuvantare si o intamplare oarecare.

   Trec anii si trece si viata mea.Si un lucru e clar.Cat traiesc tot invat.De-a lungul vietii am invatat:sa citesc,sa scriu,sa merg pe bicicleta,sa iubesc,sa iert...sa invat din greseli!Si asta doare...:(
   Mi s-a intamplat in una din serile anterioare sa simt ca i-am gresit cuiva(true).Si atunci cand simti asta prin minte iti vin cuvinte de iertare,scuze si chesti din astea...Insa dupa ce am facut-o simteam ca nu e de ajuns.Imi ceream sa fac mai mult dar nu puteam.Nu stiam ce sa fac.Dura situatie.Imi doresc ca daca acum nu mai pot face nimic macar sa invat din greseala asta si pe viitor sa am grija.
     ''Tovarase,chiar imi pare rau.Ti-am gresit!Nu vor fi atat de valoroase cuvintele mele incat sa rascumpere greseala insa faptele mele din viitor sper sa te faca sa uiti ziua in care ti-am intors spatele.Doresc in viata asta sa mai cunosc oameni ca tine,insa nu doresc pe niciunul care sa te inlocuiasca.Te vreau pe pozitia pe care erai atunci cand ti-am spus ca intr-o zi o sa-ti demonstrez ca eu o sa inving imposibilul!Vreau sa reimprospatam acele zile frumoase in care noi doi eram mai importanti decat totul din jur...''
   Cine stie cunoaste.Cine trebe sa inteleaga,v-a intelege! 
 

Ochi scanteietori aprind luminile-n inima trista
a orfelinatului pustiu
Pustiu de viata,de fericire,de parinti...
Se respira pana si un aer nostalgic,
iar zecile de trupuri aplecate
se petrec pe coridoarele reci
cautand in fiecare seara
aceasi gaura spre ...fericire,
spre-o casa cu parinti...

In exterior ,pe strazile colorate cu felurite
pacate...se-aduna zeci de copii,si fac la planuri
desarte... Cu trupurile virusate
si mintea impotriva celor carunti,se pierd
in neagra noapte ,fragila si apetisanta...


Cine stie cunoaste.Cine vrea intelege.Cui ii place apreciaza.

    Si iata ca s-a sfarsit prima editie de ''Romanii au talent'', si sincer sa fiu chiar am fost mandru ca sunt roman,in unele ocazii bineinteles.Despre castigator tot ce pot sa spun e ca...baiatu asta a umblat la sufletele romanasilor,emotionante versuri si chiar si stilul lui de a canta ,putin mai diferit decat al altora.Nu sunt fan hip-hop  insa apreciez valorile si mi se pare ca toti finalisti au avut multa munca in spate,mult sacrificiu si pot sa zic linistit ca toti au au si talent...
    Favoritul multora Iustin zambea la sfarsit,lucru de apreciat,chiar daca nu a castigat a impresionat.Si pana la urma se vede ce muzica se asculta in Romania,nu? Asta e...Se pot mandrii astia de la Protv ca au descoperit asemenea oameni talentati...
   Felicitari celor care au organizat concursul.In sfarsit vad si eu valorile pe care tarisoara noastra le are ca ma si saturasem la un moment dat de incultura unora pe care altii o ridica la ranguri inalte.Deci...treaba buna facuta,si juriu dupa parerea mea e, de apreciat si baietii aia doi ce radeau mereu...
   Si cam atat despre treaba asta cu talentu',poate la anu' am sa mai scriu pana atunci ,adios.

  De plumb s-a transformat
  Universu-n jurul lui
  Si viata tristului poet...
  De plumb a fost si fi-va multa vreme
  De plumb...si neschimbata...
 
  Picioarele-i de plumb
  Ara cararea-ntinata
  Si ochiul cel de mort
  N-adoarme niciodata...

  E trista viata printre versuri
  Gri...de plumb
  Si parca niciodata
  N-are sa fie mai schimbata...

 Ramai printre-aplecati
 Si uita tot cea fost lumina
 Si du-ti de-acum in veci
 Viata omului de plumb...
   

   Imi e dor de tine oras luminat cu suflete de foc,mie dor sa trec pe strazile-ti intortocheate sa-mi vad chipul in vitrine ruginite.Sa te petrec din est in vest si in locurile verzi,linistitoare sa poposesc...Sa simt caldura soarelui nervos ce-aprinde lumanari in tristul cimitir.N-am crezut atunci ca o sa te parasesc definitiv si acum realizez ca iti duc dorul...Atatea amintiri am trait pe acele meleaguri si parca tot mai departe sunt de mine momentele cand ma aflam in tine...oras maret...oras pierdut...esti de neinlocuit...te vreau napoe...chiar acum...
    Am trait luni bune in orasul acesta si normal ca sa-mi fie dor de un loc unde m-am simtit bine.Imi spunea o amica de-a mea sa nu mai scriu despre trecutul meu e meleagurile peninsulei...insa nu prea pot sa fac asta...Am in mine un cufar unde tin amintirile si uneori se deschide cufarul si amintirile incep sa-mi ajunga la inimioara si mi se face dor,si nu pot tine in mine cuvinte...trebuie sa le vars afara...Una dintre dorintele pe care le am este ca sa mai pot sa-mi vad umbra pe strazile orasului unde am gustat din adolescenta...

Un mic colt din acel oras.Un colt in care eu ma refugiam deseori.

 
 

Cersetorii de minute
Termina mereu in locuri nevrute
Angoasa sufletului lor
Si gandul ca mor
Se uit-o data cu inchiderea
Pleoapelor... si deschiderea
Portii raiului
Ori iadului...
Cersetorii de momente
Plini de regrete
Zac in locurile reci
Pentru veci.
Cersetorii de ajutor
Cer apa din al vietii izvor
Fara sansa de-a primi
Necesarul pentru a trai.
De cersetori e lumea plina
De minute, secunde si sutimi
In ceasul cand simti a inimii vina
cand simti ca viata ti-o termini
Degeaba ceri
Degeaba zbieri
Ce-ai fost ieri azi nu mai esti
Ce-ai fost azi
In veci na-i sa-ntalnesti.
Momente de adevar sunt multe
Unele pentru noi prea crunte
Insa cand bate la usa
Moartea,
Degeaba ceri
Debeaba zbieri
Totul s-a dus, nainte
Sa poti sa spui doua cuvinte...

    Natura....scump tezaur al omenirii!

    Soarele a inceput sa incalzeasca natura,frigul si-a facut bagajele si ne-a parasit iar totul incepe sa prinda din nou viata.Primii ghiocei si-au scos capul sa salute respectosi peisajul placut care ne invaluie cu frumusetea lui.Pe ici colo cate un fir de iarba incepe sa dea o culoare mai vie campiilor.Fiecare copac pare fericit ca iarna s-a dus iar acum ei pot fi de folos omenirii.In curand ei vor inmuguri iar mai apoi vor parfuma totul cu mirosul foarte placut al florilor lor.
    Prin gradini oamenii au inceput sa petreaca din ce in ce mai mult timp facandu-si planuri pentru noul sezon de gradinarit.Unii incep a planta pomisori cu gandul ca peste cativa anii sa poata sa se bucure de ei prin fructul pe care il vor aduce.Pe coasta dealului inca gri niste siluete se plimba domol printre randurile de vita de vie.In stol niste pasarele se fac si ele auzite dand semne si ele de multumire.Ziua incepe a fi din ce in ce mai mare iar noapte mai mica si mult asteptata.
    Miros de primavara se respira si in sufletele oamenilor care multumitori privesc catre mandrul soare si zambesc entuziazmati si coplesiti de atmosfera placuta din jurul lor.
    Un cer senin albastru cu putini nori parca rataciti domina peste intregul univers.Mai inspre seara deodata cu intunericul noptii adieri de vant doresc sa ne transmita ca iarna a plecat dar sa nu ne para rau ca peste cateva luni va veni inapoi.
    Peisaje impresionante ne inconjoara iar cativa pictori incep a-si face util talentul pictand si admirand panoramele din jurul lor.Cat de frumos e totul acum.Iubesc natura si cred ca si ea ma iubeste pe mine de aceea tot ce pot face acum e sa zambesc cu gura pana la urechi si sa multumesc Creatorului pentru creatie.

   Orice sfarsit e un nou inceput.De multe ori ma agat de aceste cuvinte.Caut sfarsitul.Zaresc inceputul.Apoi totul se pierde dintr-o data ca un glont tras in vazduh.Imi lipseste fermitatea proprie.Mi-a furat-o trecutul si parca imi e atat de greu sa o rascumpar.Poate,daca,incerc,oare, sunt cuvinte care imi trec prin gand tot mai des insa nu sunt capabil sa fac conexiunea cu Destul sau Stop.Diferenta dintre o frunza care cade la pamant trantita de vant si eu uneori e nula.Traim intr-o vreme mult prea schimbatoare si confuza.Durerea apare pe fetele noastre insa in interiorul nostru e cu totul alceva.Spirite slabe si voci plangacioase ma inconjoara.Uneori ma afecteaza alteori fug de ele si le inving.Teoriile ma inconjoara si indemanarea practica mi-am pierdut-o.Si daca ar fi sa incadrez totul intr-o acolada as descrie la capatul ei frica pe care o port in interior.                      
    Presimt sfarsitul tragic al omului ca sfarsitul personajelor din nuvelele lui Slavici.Omul intr-o continua degradare si m-ai apoi un sfarsit tragic si fara sansa de a fi putut schimbat.As vrea doar sa pot striga odata EU,ca un portar ce urmareste o minge in aer si o prinde cu putere la piept.Siguranta de a fi eu si rascumpararea principiilor care m-au consacrat le vreau inapoi.Puterea de a spune Stop si de a bloca totul in spatele meu e tinta omuletului ce il port in interiorul meu.Iar mai apoi sa pot pasi pe noul drum pe care mi l-am facut sfarsind cel vechi.
   
   

     Copaci cu tulpinele groase ma inconjoara.
     Din vazduh printre ramuri raze din soare coboara
     Lemne uscate trosnesc sub bocancul greu
     Ma trezesc in mijloc de codru doar eu.
     
     Adierea vantului fugar o simt in frunte
     Respir aer curat cautat si gasit doar la munte 
     Copacii carunti imi adreseaza triste gemete
     Pline de lacrimi,amar si regrete...

    In vale un viu paraias plange de zor
    Cu lacrimi din apa de dulce izvor
    Urme adanci de lighioane-nsetate
    Zac pline de apa-n marea pustietate.

 

 

    Un Dumnezeu.O mana de pamant.Un om.Un dar.Un vis.Un gand.O zi.Doua.Trei.Saptamani.Luni.Acelasi gand.O obsesie.Un razboi.Un invigator.Acelasi gand.Un nou inceput.Un vis.Un gand.O ora de munca.Prea putin.Doua ore.Continua.Ma dau batut.Nu.Trei,patru,cinci ore.Abia ai inceput.O pauza.O cadere.O ridicare.O continuare.O zi.Doua nopti.Un viciu.O sursa de insipratie.Prea putin.Mai incearca.Romane.Nuvele.Eminescu.Rebreanu.Pe langa plopii fara soti.Femeia.Eu.Psihologia.Romanticismul.Atat.Continua.Nu mai pot.Un ultim efort.Prea tanar.Prea nestiutor.Prea verde.Neexperienta.Un inceput greu.Prea greu.Insa nu imposibil.
   Am invatat singurel sa lupt pentru a-mi indeplini visele.Ridicole,absurde,marete,fantastice.Spuneti-le cum vreti.Sunt ale mele.Voi lupta pentru acest vis.Si gandul ca pot sa mi-l indeplinesc ma face sa lupt in fiecare zi....mai mult...din ce in ce mai mult...si totul doar pentru un VIS...!

    Eseu premiat cu locul 1 la concursul ''Fara Eminescu am fi mai altfel'',Colegiul Tehnic Al. Domsa!Mi-a luat ceva timp sa il fac,dar s-a meritat.Is curios cine il citeste in intregime.Astept comentarii si pareri.
 
       Ganduri sincere mi se indreapta inspre acel care iubea atat de mult natura,pentru care isi deschidea sufletul si caracteriza fiecare floare cu o finete extraordinara ,inspre acel care facea dintr-un singur copac ,un martor al unei scene de amor.Insa mintea mea ,uneori stramta si neinteleasa nu poate percepe perfectul cu care tu transformai niste cuvinte oarecare,in cuvinte cu farmec care misca si azi inimi sensibile.
      Mintile intelepte te-au numit ''poetul nepereche'',iar eu care sunt un fir de iarba trecatoare care odata cu seceta verii pier,plec capul inaintea poeziilor tale care au atins culmi neimaginabile.Chiar daca ai fost tratat de unii ca o scarba si ca un potrivnic cu o ratiune deosebita,tu ai ramas in istoria Romaniei,acum dupa o suta saizecisiunu de ani,inca mai sunt oameni care te apreciaza pentru ceea ce ai facut.Unul dintre acesti oameni sunt si eu.Ma minunez in interiorul meu iar vocea sufletului iti striga numele,iar din departari ecoul unei intrebari suna atat de direct:Tu chiar ai fost ateu?Tu care iubeai creatia lui Dumnezeu,scriai versuri despre natura,si iti gaseai linistea sufletului meditand la marginea lacurilor?Care era Dumnezeu tau?Ai fost tu ateu,poetule?Va ramane in mine aceasta intrebare ca un manunchi de spini lipit de inima care imi provoaca rani de fiecare data cand in dreptul numelui tau scrie acest cuvant diabolic.Voi tremura mereu citindu-ti ale tale versuri,dar voi suspina mereu gandindu-ma ca din punctul acesta de vedere imi esti dusman.
       Tu ai trecut ,insa ale tale versuri si astazi sunt citite si tratate cu mare grija de catre multi muritori.Si astazi cele pe care tu le iubeai atat de mult,femeile,rosesc in obraji cand vreun romantic le adreseaza ale tale scumpe versuri.Chiar daca esti mort acum ,tu esti important pentru noi,cei care am crescut pe aceleasi meleaguri ca si tine si ne strigam cu acelasi nume:romani.Iti dau un exemplu mic si neinsemnat de cat de mult imi plac poeziile tale:acum dupa un secol de existenta ,cand totul in jurul meu se schimba,eu iti citesc poeziile.Chiar daca nimeni nu ti le-ar mai citi,eu tot le-as citi.Eu tot te-as aprecia pentru versurile scrise.
Au trecut ani,si zeci de perechi de tineri au facut ce tu nu ai reusit sa faci in viata ta.Milioane de familii s-au intemeiat,facandu-i in ciuda scumpei tale iubite,Veronica,care si acum suspina in tacere,iar lacrimile ei ii uda sufletul insetat dupa tine.Scrisorile tale pline de esenta dragostei,sunt astazi simple umbre ale talentului tau in cele ale literaturii.Poate esti curios daca astazi ne mai scriem scrisori.Simt nevoia sa iti spun ca ne-am modernizat.Tehnologia a avansat,si o noua pasiune bantuie in inimile tinerilor:internetul.Daca ai fi trait in zilele noastre,Veronica Miclea nu ar fi trebuit sa astepte atat dupa ale tale dragi scrisori.A-ti fi vorbit pe messenger,sau i-ai fi trimis e-mail-uri.Oh,nu!Nu ma intreba ce is toate aceste concepte caci nu am sa-ti spun.Mintea ta bolnava a fost prea incarcata cu filosofie,si ai ajuns destept,dar ai murit tanar.Ce folos tie?Ai idolatrizat femeia,ai tratato ca un inger,ai iubito pana la culme,te-ai inchinat ei,dar la ce bun daca nu ai ajuns sa gusti din bucuria unei familii intemeiate.De ce ai trebuit sa fi atat de ciudat poetule?
Articolele tale care alterau sangele in vine dusmanilor tai,si acum stau in arhivele istoriei,gemand dupa tine,adevaratul lor proprietar.Dusmanii tai,care nu iti intelegeam ratiunea s-au dus pe lumea cealalta.S-a ales scrumul din gandurile lor si lumea i-a uitat,iar pe tine te ridica si azi slavi.Astazi multi ziaristi ar vrea sa detina ,realismul si sangele rece cu care tu imprimai adevarul pe hartie,dar nimeni nu a ajuns sa fie ca tine.Numele tau e o legenta,iar cei care astazi il imita sunt niste copii care nu o sa guste niciodata din fama pe care ai avuto tu prin ceea ce faceai.
        Am gasit printre poeziile tale una putin ciudata.Iti scriu un vers din ea:''Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet -,Toate-acestea împreună,Te-arat-a fi poet.'' Putinii poeti care mai sunt in zilele noastre au creat din acest vers un stil de a fi.Vezi cat de important ai fost tu? Si inca esti...
       Te felicit Eminescule!Daca eu scriam Luceafarul ,iar in prima strofa aparea acel pleonasm , ,eram numit analfabet,insa fiindca la autorul acestei poezii figureaza numele tau,dintr-o greseala de scriere a iesit cel mai celebru pleonam pe care toti il accepta asa cum este el.Vezi cat de important esti.
       Imi amintesc cand primeam ordin de la scoala ca trebuie sa invat poeziile tale,te uram,credeam ca imi pierd timpul repetand de nenumarate ori acele simple versuri.Nestiind cine se afla in spatele acestei minti care nu provoca in mine nici un fel de scantei,ramaneam nemiscat citindu-ti poeziile care ma plictiseau.Cu timpul am crescut si am aflat cine ai fost tu cu adevarat.Am inceput sa apreciez ceea ce cand eram un copilas uram.
       In Romania multe scoli iti poarta numele,toate orasele au cate o statuie cu tine asezata in parcuri celebre sau pe alee anonime.De curand s-au sarbatorit o suta saizecisiunu ani de cand te-ai nascut ,iar citind in unul dintre ziarele cele mai importante ale orasului ochii mi-au fugit inspre un articol a carui nume spunea asa:''Luceafar  ul,recitat ca Tatal Nostru,la scoala Mihai Eminescu''.Oamenii te-au zeificat.Te-au asezat pe cea mai 'nalta treapta a literaturii,dar chiar daca cei din jurul meu ti s-ar inchina ,tu ai fost un muritor.Poeziile tale pot sa fie cele mai bune,insa tu ca persoana nu ai fost cel mai bun.Imi pare rau sa iti spun aceste cuvinte,insa dupa cum iti scriam mai sus mingea mea stramta nu te poate intelege.Ai fost prea ciudat.
         Stiu ca in secolul in care tu ai trait epidemiile si bolile erau foarte frecvente si speranta de viata era una foarte mica.Multi au incercat sa afle misterul morti tale,iar diferite teorii s-au lansat dar eu nu o cred pe niciuna.Ti-a fost dat sa traiesti treizeci si noua de ani ,si i-ai trait.Stiu ca ai avut necazuri si probleme,si noi avem si chiar daca am evoluat in unele domenii materiale,in cele sufletesti suferim de aceasi traume si depresii pe care tu le aveai.
        Poate ti-e dor de casa ta parinteasca si de peisajele superbe din orasul tau natal.Zeci de copii si nu numai, iti viziteaza casa,si nu ca ar fi o casa neivazuta,insa e casa ta,in care tu ai crescut,si lucrul asta o face foarte speciala si importanta.
       Multi te caracterizeaza ca fiind un geniu,si chiar multii dintre criticii literari care au trait dupa tine te-au studiat,au scris carti despre tine si te-au clasat printre cele mai importante personaje din istoria tarii noastre.Cand ai sa citesti scrisoarea asta stiu ca vei fi mandru de tine,insa ai grija ca lauda nu e buna.Nu e nevoie sa imi raspunzi la scrisoare,am sa gasesc eu raspuns la ea,citind poeziile,basmele,operele,scrierile.,articolele tale,si in tot ce ai scris tu cat timp ai trait.
         Nu am sa bag in seama povestile si barfele care ti-au fost adresate dupa moartea ta,fie ele bune sau mai putin bune eu stiu un singur Eminescu,un poet nepereche si gasesc tot ce vreau sa stiu despre el in ceea ce el a hotarat sa ne lase noua urmasilor sai sa avem.
        Acum cand ma apropii de final,cand mi-am descarcat inima spunandu-ti aceste cuvinte unele dintre ele imprumutate din vocabularul tau foarte bogat,mai vreau sa fac un lucru.Vreau sa-mi cer iertare ca poate am fost putin dur,in randurile de mai sus,criticandu-te,sau calcand in picioare gandurile pe care tu le aveai,ganduri care mie nu mi-au placut,dar dupa cum bine cred ca iti dai seama si tu,aceasta scrisoare sunt gandurile mele.Ganduri si pareri fara importanta,dar pe care le am si sunt ale mele,si nu renunt ceea ce e al meu.
Imi permit ca un locul unei incheieri pe cinste sa iti las niste versuri,pe care tu ni le-ai scris noua,chiar daca tu le-asi scris pentru altcineva,si cu alta semnificatie,eu le folosesc in acest scop,de a ma desparti de tine.
Adio,de Mihai Eminescu:
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea,De tine.

     E noapte rece.Intunericul aspru si apa nervoasa lovesc in catargul barcutei mele cu care grabit ma intorc spre tarm.O zi nu tocmai obisnuita imi sta in spate,iar in fata doar clipe care ma vor indeparta tot mai mult de aceasta zi.Gandurile pribegesc si se lupta amarnic cu realitatea...Daca....Poate...dar stropi de apa incep sa cada dinspre cerul negru,trezindu-ma la realitate.O realitate dura,mult prea dura pentru mine.Imi ridic ochii inspre cer,in palme culeg stropi de ploaie,iar picioarele incep a-mi tremura.
    O figurina de forma corpului uman,in neagra noapte cade peste balustrada micului vas,lovindu-se brusc de apa marii care inghite trupul ca un lup infometat care tine intre ghiare un mielusel...
    De multe ori ma simt slab in fata incercarilor care se napustesc asupra mea,si ceea ce ma doare mai mult este ca sunt tradat de cei din jurul meu...de ''tovarasii mei''...Insa vine vremea cand voi pleca din aceasta lume rea,si am sa las aici pe cei care fac raul intentionat...Acum voi loviti in barca mea,poate ma scufund,insa e Cineva care ma ridica la suprafata,si intr-o zi ma va ridica la cer...

In incercarea de a te cuprinde                                        
In necunoscutul tau
Am esuat...
In luptele cu mine insumi
De a ma-ndeparta de tine
Am pierdut...
In faptul insasi ca te vreau
Si ca-mi lipsesti enorm
Am dat gres...

In incercarea de a te iubi
De a ma face cunoscut
Aproape te-am pierdut...
Nu-ti cer nimic decat sa-mi poti
Zambi,cand vei vedea
Pe chipul meu
Tristetea...

Iti cer un gram din valoarea
Pe care-n tine o regasesc
Un gram as vrea
Sa fie-al meu
Sa nu privesti cu greu
Inspre acel ce ti-a gresit
Ci sa-i zambesti...
Sa ii zambesti...

Ca poate raul nu ti-a vrut
Ci doar sa poata a te vedea
Numai o simpla stea
O simpla stea din viata sa...
Din viata sa...

      In miez de noapte cand totul in jurul meu e cuprins de o liniste de mormant,cand luminita sufletului,obosita,abia mai palpaie,cerand parca in strigate un ragaz ,sleit de puteri imi trantesc trupul pe patul mut si incep a respira usor.Cu ochii indreptati in sus ,cu capul pe perna moale simtind din plin caldura unei case binecuvantate,mintea mi se transforma intr-o autostrada pe care in loc sa circule masini,ganduri fugare se intrec in incercarea de a iesi in evidenta.Dintre toate gandurile care par avalanse incearcad sa ma cuprinda,exista unul,firav,pe care toti tinerii,si nu numai ,il ocolesc.Acest gand care intr-o zi nu se va mai numi gand ci fapta pe mine nu ma sperie,doar ma face sa ma uit la ceas si sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare secunda care mi-o mai ingaduie.Poate ca sunteti curiosi sa aflati despre ce vorbesc.Am sa va raspund insa intr-un stil aparte.Am sa fiu direct:Nu mi-e frica de gandul mortii!Da,asta e gandul despre care va vorbeam mai sus.
        Ma uit la mine,sunt o mana de tarana,un fir de iarba care se va usca,sunt un nimic.Ma uit in jurul meu,vad cerul,natura ,lumea intr-o continua miscare,si ma vad mai mic.Ma informez,citesc ,aud vesti,lumea in jurul meu moare,lumea in jurul meu sufera,lumea se lupta,iar eu stau nemiscat si spun din nou:Nu mi-e frica de moarte.Sunt constient ca intr-o zi voi muri sau cel putin trupul meu v-a ramane fara vlaga.Sunt un om si omului i-a fost dat sa moara,acest lucru ar trebui sa ma nelinisteasca insa nu,eu nu ma tem.Sunt gata sa las totul de aici de jos,sunt gata sa parasesc clipele frumoase sau cele ''putrede'' si sa ma intalnesc cu Tatal,caruia i-am promis ca o sa lupt pentru a ma putea intalni cu el.Unicitatea care mi-a fost data ca o caracteristica personala  ma face sa scriu acest articol,nu stiu de ce insa o face.
      Incet,incet atipesc,doar mainile obosite mai tasteaza,cu greu aceste cuvinte pe care vi le scriu voua,si daca dimineata Creatorul v-a hotara sa nu ma mai trezesc vreau sa stiti toti care imi sunteti prieteni sau dusmani ca v-am iubit si ca m-am luptat sa va fac binele chiar daca uneori am mai gresit,imi cer iertare,nu a fost cu intentie.Energia mi se termina,insa ma zbat si va mai spun doar doua cuvinte:Noapte buna!

Batai de inima si soapte reci
Amintiri ce nu se vor mai sterge-n veci
Ganduri amare,si vise adormite
Legate de-atatea fapte stanjenite

Si zilele ce altadata
La tine ma gandeam mereu
Acum s-au napustit in lumea lata
Lasandu-ma doar singur:Eu

Pierdut printre cuvinte
Acum,nimic nu-mi vine-n minte
Ramasa sufletul atat de gol
Si parca fara niciun rol.

Azi privesc la tine
Cu ochii de granit
Cu sange rece-n vine
Si sufletul mahnit

Erai o mandra floare
Un trup plin de culoare
Un trandafir roscat
Si nepatat...

S-au dus acele vremuri
Cand iti vorbeam duios
E timpul ca sa tremuri
Dar ce folos,dar ce folos.

 Din miile de stele,ce luna acompaniaza
 Exista una ce doar pe min' ma lumineaza
 Prin sufletu-mi fugar si obosit
 Ea e scanteia ce-atata am dorit
 In fiecare noapte la geamul aburit
 Lumina ei plapanda ma priveste
 Si raza-i pretioasa pe chipu-mi poposeste
 Facand din el un trup cu aur poleit.

 Iubito in fiecare seara la-celasi geam frumos
 Te-astept sa vi sa-mi zici cu glasul tau duios
 Cuvintele divine,cuvinte de safir
 Sa-mi dai parfumul dulce,de flori de trandafir
 Sa ma saruti cu buzele-ti de argint
 Si-n bratele-ti ,mireaso,cu drag sa ma alint.
 Sa pot sa-ti zic cuvintele ce atata le doresc
 Sa iti soptesc iubito ca doar pe tine: Te Iubesc!

Una dintre ele e iubita mea.

   Am primit-o de la adda si o sa o postez si eu.Si vad eu la cine i-o dau mai departe.

1. Ciocolata preferată..
Africana:X
2. Ce tic/ticuri aveți?
N-am.
3. Când ați făcut ultima dată un om de zăpadă?
Cred ca acum vreo 2, 3 ani!
4. Instrumentul preferat...
 Pianul.
5. Uitați-vă în spate. Descrieți ce vedeți în maxim 15 cuvinte.
Impreuna cu El am mers ,merg si voi merge inainte spre tinta.
6. Numiți un obiect inutil pe care nu vă îndurați să-l aruncați.
Nu folosesc inutilitati.
7. Copil fiind, probabil vă doreați să schimbați lumea. Ce vă împiedică acuma?
Timpul.
8. Ați râs astăzi?
Nu
9. E vreun tablou în camera în care vă aflați? Care anume?
Secret:)
10. De ce v-a fost teamă astăzi?
 De nimic.

Din flori tinerele                                                                  
Si gloate de stele
Facut-am cununa sa pun
Pe capul printesei,frumosul s-adun.
                                            
Din lacrimi amare,tacutul am scos
Din suflet pustiu si fricos
Iubito din el pentru tine
Frumosul am scos.

Din umblet salbatic
Si trupu-ti lunatic
Am dres catre soare sa faca
In tine frumosul sa zaca.

Frumosul din tine
Iubindu-te-n taina
Am aflat...


Nota:
     Nu m-am considerat niciodat poet,insa ma consider fan al poeziei.Din cand in cand dupa cum a-ti observat mai apar si versuri pe blogul meu,tot ce vreau sa va spun e ca viata imi ofera momente pe care vreau sa le transform in versuri,chiar daca unele din aceste momente sunt doar stari ale mele.Lipsite de perfectiune si uneori de rima ele mereu vor face parte din mine,si le voi accepta asa.Iar voi sunteti liberi sa ganditi ce va sta in putinta despre ele.

   Ma uit in spate,totul e trecut,doar gandurile mele incearca sa intre in acest cufar vechi in care am acumulat experienta ,lacrimi,bucurii,prieteni,dusmani,iubire,schimbari,intristari,etc.Un moment de bucurie trece,iar cel de intristare la fel,doar urmele acestor clipe raman,si  incerc sa-mi dau seama care urma va ramane marcata mai mult timp in inima mea,cea a bucuriilor sau cea a necazului? Raman mereu pagubas in fata acestor intrebari,dar sunt sigur ca viata imi va da sansa sa aflu asta.
  Am avut cateva momente in viata mea cand eram gata sa dau orice ca sa pot opri timpul,si doar pentru a face o bucurie mai lunga.Am avut ,bineinteles, si momente in care uram timpul si vroiam ca secundele sa fie zile,si sa pot lasa cat mai in spate momentul cu pricina.Ma las pagubas in fata acestor momente pe care viata mi le ofera...Nu pot sa continui acest articol,fiindca inspiratia m-a parasit...si daca as scrie fara inspiratie a-ti rade de mine...

       O liniste de mormant domneste peste peisajul superb adapostind in sine o nespusa bucurie facandu-ti sufletul sa joace printre obiectele verzi,pline de viata.La malul lacului, rostogolindu-se ajung valuri nebune ,mahnite pe ratustele jucause,care parca drogate de acest frumos,dornice de viata isi vad linistite de drum.O banca singuratica,mangaiata de ramurile unei salci batrane,sta pe marginea apei asteptand ca in tacere glas de indragostiti.
      In departare ,figura ta plapanda se iveste ,plina de lumina si culoare,inaintand cu pasi mici si plini de farmec inspre mine.Ochii tai albastrii plini de fantezie, incep un joc de priviri cu ai mei.Pe cer norii se opresc din senin si blocati incep a tagadui in liniste.Esti atat de frumoasa,iubito.Lacul transformat intr-o oglinda,uneste chipul tau cu cel al apei clare,formand un tablou de neuitat.Pentru un moment natura,se opreste si te admira,iar mai apoi invidioasa suspina linistita.Au inceput sa curga vorbele,iar mai apoi ca un inger,ai disparut in vazduh,lasandu-mi doar mirosul tau a trandafir pur.Iar eu ,luptandu-ma cu gandul ca te-am avut pentru o clipa,am cazut istovit pe banca care incerca sa-mi transmita ca asemenea frumusete nu exista pe pamant...

     Astazi voi da ultima pagina din anul 2010,si maine am sa ma gandesc la azi ca la trecutul ce fuge de mine inspre uitare.Vor ramane toate zilele in urma cu bucuriile lor,cu necazurile lor,cu nedumeririle lor,cu off-urile lor ,cu clipele de extaz sau necaz...doar urmele lor se mai vad spunandu-ne cu voci pierdute:Asta ti sa intamplat aici,iar mai apoi stergandu-se totul,iar trecutul intra definitiv in ceata si ne lasa pe mana viitorului nesigur.De obicei la sfarsitul anului tragem linie si ne socotim faptele,uneori bune alteori rele.Marturisesc ca in anul asta am trait momente pe care nu le-as schimba pentru nimic in lume.Au fost clipe unice in viata unui om,clipe la care o sa ma gandesc toata viata,am sa le duc dorul.Nu am de ce sa ma plang in acest an,am uitat toate necazurile si am scos la iveala bucuriile vietii,putine,ciudate,de scurta durata,cum sunt ele am zambit atunci si voi zambi toata viata cand imi vor trece prin gand.
  In anul viitor voi fi tot eu,acelasi llobyt,cu aceleasi ganduri,sentimente,momente si clipe care ma fac sa ma simt eu.Ii multumesc lui Dumnezeu,pentru tot ce mi-a dat in anul acesta si Ii multumesc si pentru ce Imi va da in anul viitor.
   Iar voua,va doresc la toti Un An Nou fericit,va doresc o viata linistita,implinita,cu cat mai putine necazuri,iar momentele de bucurie sa-si puna amprenta asupra sufletelor voastre.

    Pasi timizi se indreptau inspre ceea ce Eminescu iubea atat de mult, pentru care isi deschidea sufletul si caracteriza fiecare floare cu o finete extraordinara si facea dintr-un singur copac un martor al unei scene de amor.Cu ochii indreptati in sus,cu mainile ascunse de frigul ce te facea sa simti din plin iarna,inaintam in NATURA.Copacii marii incovoiati de greutatea zapezii,cu crengile inghetate,hibernau linistiti ,scotand in evidenta o liniste si o pace sfanta.Pamantul acoperit cu acest cearceaf alb,uneori patat astepta urmatorul strat de nea ca sa cada peste el.In spatele meu urmele in zapada zambeau linistite dand semne de viata prin scartaitul ghetelor ce calcau fara mila peste albul sclipitor.Un vant  imi transmite cu vocea-i rece ca in curand frigul va abunda in cantitati mai mari peste corpul meu zgribulit.In dreapta mea patru meri,asezati in sir indian,cu tulpinele vesele si coroana in forma de O,ma saluta cu jumatate de gura si imi ureaza un An nou fericit.In fata mea un deal imens,imi da senzatia de nesiguranta,iar norii albiciosi se misca suptil peste tot ceea ce le sta dedesupt.In departare ecoul unor voci de copii,imi amintesc despre copilaria mea si aventurile mele pe partia de sanius.
   Incet incep sa cada stelute dinspre vazduh,iar eu cu palmele intinse in aer culeg fulgii care imi transmit un mesaj sublim,ceresc:Omule,bucurate de natura!

     Am avut placerea pot sa zic,ca pentru 3 anii sa locuiesc in Spania.Iar acum dupa catva timp,au ajuns sa apreciez cultura lor.Nu mi-o luati in nume de rau,stiu ca multi dintre voi ati fost pe acolo ,si poate nu ati ramas cu un gust prea bun despre ''los espanoles''.Dincolo de faptul ca au un orgoliu extrem de puternic,si le place mereu sa fie cireasa de pe tort,au si ei lucruri care te lasa masca.Traind in acelasi mediu de viata ca ei ,nu puteam sa nu i-au parte si eu la cate-o ''fiesta'',unde ei isi sarbatoreau sfintii sau ofereau cate un spectacol publicului.
    M-au intrebat multi daca mi-a placut in Spania,iar raspunsul e unul foarte simplu:DA!Nu pot sa spun ca a fost rau unui lucru care m-a facut sa zambesc!Totusi am avut si momente de criza in care duceam lipsa ''dragii mele tari'',insa spre final am inceput sa ma simt unul dintrei ei.E de ras,dar stiti de ce am inceput sa simt asta? Spanioli stiu sa respecte cel mai bine motto-ul urmator:Respect me,and I respect you! Am avut prietenii spanioli cu droaia,prieteni care m-au bagat pe fagasul traditiilor lor si cu timpul ,nu mi se parea ciudat ce faceau ei.
    Trecand peste toate schimbariile acestea eu am ramas roman,si sincer sa fiu sunt mandru de asta. Nu dau pe nimic in lume patria mea.Si voi alerga intotdeauna la vatra unde am crescut ca persoana.Si totusi exista Cineva,care a avut grija de mine sa ma indrume acolo unde sunt acum si unde mi-e foarte bine.

    Daca ma uit pe geam in momentul asta,vad satul imbracat asa frumos in alb.Daca ies afara simt cum frigul imi invadeaza corpul si imi tranzmite cu o voce aspra: E iarna robert,simteo si tu!Imi place iarna,parca totul se schimba,cei drept am avut un inceput de iarna foarte fain.Zapada schimba sufletul oamenilor,frigul parca ingheata in noi rautatea si aerul rece parca ne limpezeste gandirea.Spiritul sarbatorilor de iarna s-a incins,acum in gura oamenilor se aude tot mai des vorbele:Fa o fapta buna de Craciun!Oh ,da! Ii multumesc lui Dumnezeu pentru iarna,e asa de minunat.Fiecare fulg ce cade din vazduh e o dovada ca suntem iubiti de Creatorul.Bucurati-va  de acest anotimp,e atat de frumos cand din cer cad fulgi in forme de stelute peste omenire,e atat de impresionant cum totul este acoperit cu zapada si parca natura doarme.Dumnezeu a facut acest anotimp pentru a ne schimba inima.Iarna schimba inimile oamenilor.Va doresc o iarna cat mai frumoasa.Bucurati-va de fiecare fulg de zapada.

Am avut in mana un astfel de fulg

Vrei sa vi cu mine in locul asta?

     Orologiul bisericii indica miezul nopti.Pe cer luna singuratica,pierduta printre gramezile de stele ,suspina ,ingandurata apoi cuprinsa de melancolia peisajului adoarme linistita.Adierii de vant trezesc frunzele copacilor care inmarmuriti,fara vlaga ,stau de straja.In departare,dinspre padure se aud urletele lighioanelor nemancate.In vale un latrat tulbura linistea care domnea asupra panoramei intunecate.
     Pe drumul batucit,picioarele imi aluneca pe iarba uda.Ma indrept cu pasi marunti,pripiti inspre nicio tinta.Directia drumului,intersectat de nenumarate carari,mi-e singura calauza.Frunzele plopilor batrani ,asezati in sir indian pe marginea drumului,falfaie nedumerite ,in vantul din ce in ce mai rece.Gonit de ganduri,ma indepartez tot mai mult de sat,ramas acum in urma ,in intuneric.Imi ridic ochii inspre bolta instelata,carele sclipesc,luna e tot acolo ,totul sta pe loc ,doar eu ma misc.Ma compar cu cerul si ma simt ca umbra unei furnici.Picioarele incep sa le simt greoaie,si varful nasului capata o culoare visinie inchisa.Nepasator ,imi vad de drum.
     Drumul  care era singurul meu reper se inchide brusc.Ajunsesem la capatului lui,fara sa constientizez acest fapt din pricina gandurilor nazdravane care se zbateau in mine.In fata mea se intindea un lac imens.La marginea lui un scaun de pescar ,decolorat,zacea cu picioarele infipte in nisip.Ma asez pe el,iar trupul obosit suspina cu o rasuflare grea.Vantul isca valuri pe lac ,care se pierdeau inainte sa ajunga la tinta adica la fiinta mea.Greutatea noptii apasa asupa fapturii mele iar genele imi cereau insistent sa le las sa se inchida.Coplesit de imprejurare incetul cu incetul am adormit .Doar luna care mereu era prezenta ,veghea asupra mea,trimitand cateva raze galbene,gingase sa-mi mangaie obrazul zgribulit.

     1 decembrie 2010.Ziua dodoloatei noastre tari.O zi speciala in calendarul nostru,nu pentru ca avem liber de la scoala ci pentru ca oriunde ai fi se respira aer de sarbatoare.Prin oras se  flutura drapele,la radio si tv toti deapana amintiri,pana si cei de la google.ro au pus tricolorul.Ehee,deci sarbatorim.Nu stiu daca vreodata v-ati oprit sa va ganditi la istoria Romaniei.Am auzit cu toti de Mihai Viteazul,Cuza sau Stefan cel Mare,insa ii consideram legende,ceva trecut.Dar putini stiu ca oameni astia au trait pentru Romania,unii dintre ei au murit in incercarea de cladi un viitor stabil romanilor.Pe atunci nu a existat atata tehnologie,nu a existat atata stiinta si totusi vedem ca nici in vis nu ne putem compara cu Romania lor.Romania de azi e o tara plina de oameni falsi.Daca pe atunci respectul era foarte important pentru roman,in ziua de azi banul este la rang foarte mare.Tot ce au zidit acesti eroi ai neamului nostru noi spulberam si calcam in picioare.Inainte de anii 90 Romania era o tara de temut in lume pentru spiritul ei invingator,astazi in orice tara te-ai duce esti tratat ca un hot (va spun din propria experienta,nu imi era tot una cand vedeam in Madrid in gara scris:Atentie,sunt romani care se prefac politisti si te fura sau te rapesc!) Da ,da am vazut asta!
    Nici vremea nu a fost de partea noastra,a plouat azi cu galeta.Asta e.Se zice ca fiecare primeste ce merita.Nu-mi place sa critic,de aceae va rog nu luati asta ca o critica ,luatio ca o simpla si mica parte din realitate.As fi vrut sa traiesc macar un minut in Romania dodoloata.M-am scarbit de Romania asta hoata.
  Oufff,sper sa nu-mi fac dusmani dupa ce cititi asta,si eu sunt unul dintre voi.Dar unul putin mai realist.As vrea sa vad in anii viitori o crestere economica in tara,as vrea sa vad romania importanti in lume,poate as vrea sa vad sportivi romani pe podium.Vreau sa aud imnul Romaniei,intonandu-se de cel putin 10 ori la urmatoarele jocuri olimpice.Vreau sa vad o finala UCL cu o echipa romaneasca in ea.Vreau sa vad cum domneste pacea in parlament.Vreau ca cei de la stirile de la ora 5 sa nu mai aiba ce anunta...Vreau sa vad schimbarii  vizibile  in societate...Vreau...vreau ....vreau.....Tinte prea grele de atins,sau tinte care se ating prin schimbari,munca si pasiune?

Draga Sarai,

   Stiu ca  acum nu vei putea citi aceasta scrisoare.Insa stiu cand ca atunci cand tu vei avea de a face cu abecedarul ,cineva va avea grija ca tu sa citesti scrisoarea aceasta.
   In primul rand vreau sa te felicit.Te intrebi de ce? Iti raspund tot atat de repede:Pentru ca esti frumoasa.Indiferent ca plangi sau razi,celor din jurul tau le provoci zambete pe fata ,prin gingasia ta.
   Sarai,acum cand iti scriu aceste cuvinte ,suntem in anul 2010.Si sti ce face lumea acum?Alearga dupa iubire.Toti vreau sa fie iubiti.Exista persoane care detin acest har.Printre aceste persoane esti si tu.Da,micuto,esti iubita.Vrei sa-ti spun cati oameni te iubesc? 1,2,3,4,5,6,7!Vezii,cel putin 7 persoane te iubesc.Insa eu vreau sa-ti vorbesc despre una dintre ele care e mai speciala.Aceasta persoana  de fieacare data cand tu esti bolnavioara sau suferi si aceasta persoana sufera odata cu tine.Intr-o zi cand tu plangeai aceasta persoana imi spunea cu lacrimi in ochi,ca in orice moment ar fi gata sa-si dea viata pentru tine.Fiindca dragostea nu are limite,persoana aceasta te iubeste cate celelalte 6 la un loc.O,ce minunat.Te invidiez putin:)
    Cu putine zile inainte ca tu sa apari pe aceasta lume,eu am plecat pe un drum foarte ,foarte lung si greu.Insa la sfarsitul acestui drum se afla cel mai frumos loc posibil.Vreau sa mai stii,ca inainte ca tu sa fi existat ,Cineva a scris pe coperta unei carti numele tau,si a puso intr-o biblioteca foarte, foarte mare.In ziua cand te-ai nascut aceasta carte ti-a fost data.In tot timpul vietii tale tu vei scrie in aceasta carte.Insa  nu vei scrie cu stiloul sau cu creionul.Vei scrie cu fapte.Mi-a soptit mie o pasarica la ureche ca deocamdata in cartea ta sunt scrise doar cuvinte de bine.Ai inceput foarte bine scrierea in ea.Sa sti ca si eu am aceasta carte,si la mine nu scrie doar cuvinte bune ca la tine.Intr-o zi vom ajunge amandoi cu aceste cartii in acel loc minunat.Stiu ca vom ajunge.Cred ca viata ta va fi una foarte buna.
   Micuto,eu inchei aici scrisoarea mea si sper sa o primesti si sa iti placa.Ai grija de tine,si sa nu ma uiti.Ohh,nu pot sa inchei fara sa-ti mai spun ceva.Stii,si eu fac parte din cele 7 persoane.Da,Sarai,si eu te iubesc foarte mult.Ouff,ce bine ma simt acum.Te pup dulce.Salut:)
 

Ti-am pictat pe chipul lunii
Trupul polei cu aur
Mi-am infasurat cu funii
Inima de-al tau tezaur
 
Mi-am schimbat identitatea
M-am jucat cu realitatea
Pentru scumpul tau amor
Am fost gata chiar sa mor.

dar...
Straina mi-e privirea
Ce-atata am iubit
Si ce oarba e gandirea
Ce destul m-amagit.

S-a ales cenusa din trupul tau pretios
S-a ales doar praful din zambetul cel mai frumos.


   Posibil sa nu intelegeti de ce am scris aceste versuri.Am si eu orgoliul meu.Si sper ca persoana pentru care am scris aceasta poezie sa regrete...doar atat...sa regrete! :)

    Cotrobaind zilele trecute prin cufarul cu amintiri am gasit cateva poze facute acum cativa ani.Am ramas pur si simplu blocat...atatea ganduri mi-au venit  in minte.Am derulat filmul vietii inapoe,si timp de zece minute am ramas nemiscat.Imi amintisem de zilele frumoase care le petreceam cu prietenii mei,imi amintisem si de zilele mai putin bune cand ploua in sufletul meu si ploaia lasa urme in inima mea.Urme ce se vindecau prea repede.Eram un copil,nu stiam ce o sa ma astepte in viitor.Tinta mea era sa traiesc,dar traiam in ceata.Si indiferent de asta...era frumos.Amintiree,esti atat de frumosa,dar tanjesc in mine fiindca drumul spre tine e blocat.Maine am sa ma gandesc la ziua de azi si am sa o cataloghez ca amintire.Azi ma gandesc la trecutul meu,si spun ca a fost frumos.In inima mea lucrurile rele nu prea au valoare si le uit .

Fiecare are simbolurile lui.

Pe aici ,pe acolo am zambit naturii!

Pamant strain...dar indragit!

Urcand am invatat sa cresc.