Author: llobyt
•10:12
Imi spui mereu ce e iubirea
Imi amintesti cu drag sa iert
Imi reprosezi mereu trairea
Si imi soptesti cu dragoste, sa sper...

Ma fierbi de viu ,ma macini...ma sperii
Ma rupi,m-aduni si ma cladesti din nou
Ma slefuiesti mereu cu aceleasi ganduri
Si-mi demostrezi ca pot mai mult!

De multe ori imi adresezi gandirea
Cu a ta simpla forta naturala
Catre a binelui taram,si ma indrepti cu pasi vioi
Spre a victoriei cale...

Acum ca am iesit victorios ,din al prapastiei intuneric,
As vrea sa ti multumesc sublim,
Si sa te rog iubito,sa nu ma parasesti nicicand
Prin ale vietii greutati!
|
This entry was posted on 10:12 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: