Orologiul bisericii indica miezul nopti.Pe cer luna singuratica,pierduta printre gramezile de stele ,suspina ,ingandurata apoi cuprinsa de melancolia peisajului adoarme linistita.Adierii de vant trezesc frunzele copacilor care inmarmuriti,fara vlaga ,stau de straja.In departare,dinspre padure se aud urletele lighioanelor nemancate.In vale un latrat tulbura linistea care domnea asupra panoramei intunecate.
   Pe drumul batucit,picioarele imi aluneca pe iarba uda.Ma indrept cu pasi marunti,pripiti inspre nicio tinta.Directia drumului,intersectat de nenumarate carari,mi-e singura calauza.Frunzele plopilor batrani ,asezati in sir indian pe marginea drumului,falfaie nedumerite ,in vantul din ce in ce mai rece.Gonit de ganduri,ma indepartez tot mai mult de sat,ramas acum in urma ,in intuneric.Imi ridic ochii inspre bolta instelata,carele sclipesc,luna e tot acolo ,totul sta pe loc ,doar eu ma misc.Ma compar cu cerul si ma simt ca umbra unei furnici.Picioarele incep sa le simt greoaie,si varful nasului capata o culoare visinie inchisa.Nepasator ,imi vad de drum.
     Drumul  care era singurul meu reper se inchide brusc.Ajunsesem la capatului lui,fara sa constientizez acest fapt din pricina gandurilor nazdravane care se zbateau in mine.In fata mea se intindea un lac imens.La marginea lui un scaun de pescar ,decolorat,zacea cu picioarele infipte in nisip.Ma asez pe el,iar trupul obosit suspina cu o rasuflare grea.Vantul isca valuri pe lac ,care se pierdeau inainte sa ajunga la tinta adica la fiinta mea.Greutatea noptii apasa asupa fapturii mele iar genele imi cereau insistent sa le las sa se inchida.Coplesit de imprejurare incetul cu incetul am adormit .Doar luna care mereu era prezenta ,veghea asupra mea,trimitand cateva raze galbene,gingase sa-mi mangaie obrazul zgribulit.

    ''Ion'' de Liviu Rebreanu este o copie a vremurilor in care au trait stra-strabunicii nostri.Am ramas mirat de sfarstitul tragic ar carti.Ion,un barbat vanjos,muncitor si bine vazut in sat s-a lasat dus de pofta inimii  s-a nenorocit singur cu mana lui si cu ajutorul celui rau.Dupa multe lupte ,fapte netrebnice,planuri cu sfarsit mai putin bun,a terminat mort in curtea dusmanului.
   Pofta aceasta care la determinat sa se insoare doar pentru avere,era stapana asupra sufletului sau.Iubea pamantul cu o dragoste care la facut s-a ajunga in pamant prea repede.Mai tragic este faptul ca in jurul lui au fost persoane care au suferit din cauza poftei lui pentru avere si falsitati sale.
  Ana,fata care a fost la mijlocul tuturor faptelor lui nechibzuite a terminat si ea atarnata de grinda cu streangul la gat.Practic Ion o obligase sa faca asta prin purtarea lui fata de ea.La fel si copilul lor ,terminand sub pamant parca blestemat de cineva,la o varsta in care nu stia nici macar cum il cheama.
   Traim in secolul 21 si din vremurile vechii avem doar povesti,carti,vorbe transmise din neam in neam.Poporul roman a plecat de acolo.E trist totodata ca dupa atata timp avem unele apucatori asemanatoare cu cele a lui Ion.
   Autorul cand a scris acest roman parca a stiut care va fi evolutia romanului si a lasat dovada ca romanul a fost robit de pofta averii de la inceput....si avem de suferit din cauza aceasta.

P.S:  ION,e doar un roman,si l-am tradat ca atare,faceti-o si voi la fel.

   Azi cand am iesit de la scoala masini si autocare cu numere de Cluj intrau in oras.Erau bine acompaniati baietii...aveau si escorta,ce sa mai zici.Fluturau mandri fularele si steagurile cu vechea lor iubire ,parca se pregateau de razboi.Din cand in cand se auzea cate un ''haide U,2-0!''.
  Recunoscuti ca fiind niste fani infocati ,gata oricand sa muste din adversari,nici azi nu s-au lasat mai prejos.Dupa batalia care au avuto cu suporteri stelei in prima etapa,azi s-au calmat putin,dedicandu-se doar la scandari si huiduieli impotriva ''vecinilor'' de-o viata.Au iesit in evidenta si cu bannere tipice lor: ''Cantati in continuare,premiul cel mare,e la Arpi-n buzunare''
  In alta oridine de idei rezultatul care aparea la sfarsitul meciului pe tabela,era drept.Niculescu a aratat ca mai are gloante de tras,si Lacina isi inmulteste sansele pentru un transfer in strainatate dupa fiecare meci.
  Apreciez dedicarea care au aratat-o fanii astia pentru echipa si totodata atmosfera ideala pentru fotbal ce o creaza la fiecare meci.



                                                                                                                        foto:Fratila Catalin

    Bun-rau,frumos-urat,civilizat-necivilizat,acceptabil-neacceptabil.Lucruri complet diferite.Traim intr-o societate in care oameni fac diferenta din ce in ce mai greu intre bine si rau.Daca le faci bine celor din jur,fara sa primesti nimic in schimb esti privit ca fiind ''prost'',dar daca te razbuni pe cineva esti ridicat in slavi cu comentari de genu: ''bine ma,asa-i trebe,esti barbat,ce-mi place cum gandesti''.Am ajuns la concluzia ca exista oameni care fac raul din adins,se lupta pt a batjocori pe alti.
   Am auzit de multe ori expresia ''oameni cu doua fete'',si ma-m izbit frontal de cateva ori cu cativa dintre ei.M-am lasat pagubas de multe ori in fata teoriei care ii mentine la suprafata.Sunt oamenii cu care nu se merita sa-ti pierzi timpul.
   Suntem o generatie in cadere libera.Suntem la marginea prapastiei,si ce e mai trist e ca unii au si cazut deja si nimeni nu face nimic.Daca ar vedea Cuza in ce sa transformat Tara Romaneasca,cred ca ar plange de mila noastra.Nu cred ca e cazul sa mentionez ce ar face Vlat Tepes cu noi,m-as duce prea departe.
  Suntem corigenti la prea multe lucruri,si cred ca ar fi timpul sa ne pese.De cativa ani viata ne tot da palmi,si nu ractionam.Criticile doboara dar o vorba buna te ridica.Imi cer scuze daca am fost prea dur ,dar asa vad eu lucrurile.Oricum va astept comentariile si parerile voastre.
 Nu ma consider bun,deopotriva ,sunt unul ca si voi,dar unul la care ii pasa de NOI.

     13 septembrie.Bune toate si frumoase pana aici.Azi dimineata cand mi-a sunat telefonul la ora 7:45 am crezut ca e o gluma de prost gust,dar nu a fost asa.In cateva secunde am incercat sa-mi reimprospatez memoria:Oare ce-i cu zarva asta?si mai ales la ora asta?.Am dat cu capu de concluzia ca azi incepe scoala.Pe drum spre scoala am realizat ca in loc sa respir aer ,respiram emotiile bobocilor si mai luam si cate o gura de nervi de-acelor care altadata la ora asta dormeau.Se zice ca astia is cei mai frumosi ani ai nostri...si intr-un fel ii dau dreptate la ala care o zis asta,stie el de ce a ziso.Tre sa recunosc ca mi-a fost dor de scoala mea si de colegii mei,poate o sa-mi schimb parerea asta dupa cateva teste dar deocamdata asta e.Na,fie ce a fi eu va las aici .bafta maaa,prapaditilor.Anu asta va doresc sa luati numai noteee buneee!saluttttttttt!

Am fost provocat sa postez leapsa asta....si am cedat.Nu o bagati prea mult in seama.



Principala trasatura a caracterului meu:Simplitatea. 
Calitatea care o prefer la un barbat:Curajul.
Calitatea pe care o prefer la o femeie:Sinceritatea.
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei:Curajul si sinceritatea.
Principalul meu defect:Unele actiunii pe care le fac fara sa gandesc.
Ocupatia mea preferata:Sportul.(Printre altele)
Visul meu de fericire:Sa ma simt realizat.
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea:Sa ma indepartez de El.
Ce ati vrea sa fiti:Fericit.
Tara in care ati vrea sa traiti:Romania(prefer sa mor in picioare ,decat sa umblu in genunchi in curtea altora)
Culoarea mea preferata:Verde.
Animal preferat:Cainele
Poet preferat:Eminescu
Mancare si bautura preferata:Paie si apa de ploaie.(i don't like this question)
Cadou care ti-ar face placere sa-l primesti:O palarie mexicana.
O masina:Mercedes.
Un oras:Barcelona. 
Nume preferat:Robert (nah ce vrei acum?)
Ce detest cel mai mult:Cearta
Darul natural pe care as dori sa-l am:Fericirea(repet)
Stare de sprit actuala:Happy
Deviza mea:Nimic fara Dumnezeu!             

     Pasind printre printre copacii stirbiti de frunze,adieri de vant imi bat in ceafa.Vad in departare ultimile randunele care isi fac cu graba bagajele si se pregatesc de zbor.Toate evidenteaza sosirea ta.Totul mi se pare acum mai trist.Unii copaci miscati din radacini de bataia vantului care creste odata cu lasarea nopti,gem si se lasa pagubasi cuprinsi de o melancolie impunatoare.
    Scartaie frunzele sub picioarele mele,parca dornice sa-si exprime durerea care le-a fost provocata de schimbarea brusca care s-a produs in natura.
    Odata cu lasarea serii incep sa se auda si lupii infometati tanjind dupa o cina pe care nu o gasesc.Se ascund incet in vagauni,speriati de traznetele care incep sa lumineze cerul ,transformat acum intr-un tablou pictat doar cu culori inchise.Norii incep a da drumul la primi stropi de ploaie.Incet se porneste o ploaie torentiala care pune punct melancoliei care domnea asupra padurii.
   Toate isi exprima neplacerea,dar odata cu intrarea in inima nopti aceste sentimente se scurg incet in oceanul uitarii,si ramane un peisaj rece.
    Ies si eu din acest tablou al ''toamnei'' si ii urez un: Bine ai venit inca o data pe la noi,draga toamna!

''Zambetul tau imi inveseleste sufletul si cuvintele tale m-au ridicat de nenumarate ori.Mainile tale de atatea ori mi-au sters lacrimile ,vocea ta mi-a schimbat tonul vietii de multe ori.''
    E greu sa gasesti prieteni cu asemenea caracteristici.Toti avem prieteni ,toti ne consideram prieteni.Unii sunt tradati de acesti prieteni,iar alti sunt ajutati sa treaca peste greutati cu acesti prieteni.Totusi as vrea sa spun ca exista persoane care le poti numi prieteni adevarati.O astfel de persoana mi-a provocat mintea mea sa scriu asta.Daca ce scriu eu acum vi se pare o ridicare in slavi fara principii ,va spun ca principiile le am eu in inima mea.   Intotdeauna mi-a facut placere sa stau de vorba cu acesti oameni.Sunt oameni foarte simpli,dar cu un suflet plin de dragoste si ganduri care duc doar la un final fericit.E greu sa-ti iubesti aproapele ,dar e porunca.E greu sa-ti ajuti aproapele dar e porunca.E greu sa spui ''Iarta-ma'',dar e porunca,mult mai greu e sa spui ''te iubesc'' dar e porunca.
   E mult mai usor sa treci printr-o problema cu un  asemea prieten care te sustine.Prietenul a fost facut pentru lucruri ca si acestea. Cu acest prilej vreau sa-i multumesc unei persoane care detine caracteristicile prietenului adevarat,si mi lea demostrat in nenumarate randuri.Nu am sai dau nume ,doar initialele P.C. Sa nu te schimbi niciodata,si nu uita ca ce am scris acum aici nu l-a scris llobyt ci la-i scris tu  in mine prin faptele tale de fiecare data cand am avut nevoie de tine.