Pasind printre printre copacii stirbiti de frunze,adieri de vant imi bat in ceafa.Vad in departare ultimile randunele care isi fac cu graba bagajele si se pregatesc de zbor.Toate evidenteaza sosirea ta.Totul mi se pare acum mai trist.Unii copaci miscati din radacini de bataia vantului care creste odata cu lasarea nopti,gem si se lasa pagubasi cuprinsi de o melancolie impunatoare.
    Scartaie frunzele sub picioarele mele,parca dornice sa-si exprime durerea care le-a fost provocata de schimbarea brusca care s-a produs in natura.
    Odata cu lasarea serii incep sa se auda si lupii infometati tanjind dupa o cina pe care nu o gasesc.Se ascund incet in vagauni,speriati de traznetele care incep sa lumineze cerul ,transformat acum intr-un tablou pictat doar cu culori inchise.Norii incep a da drumul la primi stropi de ploaie.Incet se porneste o ploaie torentiala care pune punct melancoliei care domnea asupra padurii.
   Toate isi exprima neplacerea,dar odata cu intrarea in inima nopti aceste sentimente se scurg incet in oceanul uitarii,si ramane un peisaj rece.
    Ies si eu din acest tablou al ''toamnei'' si ii urez un: Bine ai venit inca o data pe la noi,draga toamna!