•05:26
Orologiul bisericii indica miezul nopti.Pe cer luna singuratica,pierduta printre gramezile de stele ,suspina ,ingandurata apoi cuprinsa de melancolia peisajului adoarme linistita.Adierii de vant trezesc frunzele copacilor care inmarmuriti,fara vlaga ,stau de straja.In departare,dinspre padure se aud urletele lighioanelor nemancate.In vale un latrat tulbura linistea care domnea asupra panoramei intunecate.
Pe drumul batucit,picioarele imi aluneca pe iarba uda.Ma indrept cu pasi marunti,pripiti inspre nicio tinta.Directia drumului,intersectat de nenumarate carari,mi-e singura calauza.Frunzele plopilor batrani ,asezati in sir indian pe marginea drumului,falfaie nedumerite ,in vantul din ce in ce mai rece.Gonit de ganduri,ma indepartez tot mai mult de sat,ramas acum in urma ,in intuneric.Imi ridic ochii inspre bolta instelata,carele sclipesc,luna e tot acolo ,totul sta pe loc ,doar eu ma misc.Ma compar cu cerul si ma simt ca umbra unei furnici.Picioarele incep sa le simt greoaie,si varful nasului capata o culoare visinie inchisa.Nepasator ,imi vad de drum.
Drumul care era singurul meu reper se inchide brusc.Ajunsesem la capatului lui,fara sa constientizez acest fapt din pricina gandurilor nazdravane care se zbateau in mine.In fata mea se intindea un lac imens.La marginea lui un scaun de pescar ,decolorat,zacea cu picioarele infipte in nisip.Ma asez pe el,iar trupul obosit suspina cu o rasuflare grea.Vantul isca valuri pe lac ,care se pierdeau inainte sa ajunga la tinta adica la fiinta mea.Greutatea noptii apasa asupa fapturii mele iar genele imi cereau insistent sa le las sa se inchida.Coplesit de imprejurare incetul cu incetul am adormit .Doar luna care mereu era prezenta ,veghea asupra mea,trimitand cateva raze galbene,gingase sa-mi mangaie obrazul zgribulit.
Pe drumul batucit,picioarele imi aluneca pe iarba uda.Ma indrept cu pasi marunti,pripiti inspre nicio tinta.Directia drumului,intersectat de nenumarate carari,mi-e singura calauza.Frunzele plopilor batrani ,asezati in sir indian pe marginea drumului,falfaie nedumerite ,in vantul din ce in ce mai rece.Gonit de ganduri,ma indepartez tot mai mult de sat,ramas acum in urma ,in intuneric.Imi ridic ochii inspre bolta instelata,carele sclipesc,luna e tot acolo ,totul sta pe loc ,doar eu ma misc.Ma compar cu cerul si ma simt ca umbra unei furnici.Picioarele incep sa le simt greoaie,si varful nasului capata o culoare visinie inchisa.Nepasator ,imi vad de drum.
Drumul care era singurul meu reper se inchide brusc.Ajunsesem la capatului lui,fara sa constientizez acest fapt din pricina gandurilor nazdravane care se zbateau in mine.In fata mea se intindea un lac imens.La marginea lui un scaun de pescar ,decolorat,zacea cu picioarele infipte in nisip.Ma asez pe el,iar trupul obosit suspina cu o rasuflare grea.Vantul isca valuri pe lac ,care se pierdeau inainte sa ajunga la tinta adica la fiinta mea.Greutatea noptii apasa asupa fapturii mele iar genele imi cereau insistent sa le las sa se inchida.Coplesit de imprejurare incetul cu incetul am adormit .Doar luna care mereu era prezenta ,veghea asupra mea,trimitand cateva raze galbene,gingase sa-mi mangaie obrazul zgribulit.
8 comentarii:
uau...[a][m][a][z][i][n][g]... ;)
____________________
I still find each day too short for all the thoughts I want to think, all the walks I want to take, all the books I want to read, and all the friends I want to see. - John Burroughs
heh . ce n-as da pentru o padure de la marginea unui sat romanesc .
mda-da ! pentru niste caini vagabonzi care sa manjeasca copacii padurilor cu urlete .
ai avut acel ceva-ul ala ce m-a dus cu gandul la tarisoara mea , coltul ala de magie :)
mi-ai facut ziua mai fericita , serios vorbesc !
ma bucur pt asta
:D
fain nu ma asteptam sa scrii aha bine :BD
mi-ar face placere ca in loc de anonim sa va scrieti numele vostru...sau macar vreoun nick ceva...
si eu pisi??? :-?
app ....pisi...tu semneazate ca ANONIMA no1.ca io te cunosc pe tine si dak nu iti pui numele....sti bine;;)
evoluţie. mie textul ăsta chiar îmi place, nu ca să încurajez, dar pentru că e adevărat. e genul meu. eu la fel obişnuiesc să scriu la persoana I(aşa simt mai bine). o obiecţie: o să mai revii la text şi o să mai corectezi pe ici-colo cîteva virgule.
şi... eu aştept alte plimbări!
cu prietenie
maricika