Author: llobyt
•13:39
M-au obosit a voastre triste vieti
ce fara urme de iubire ,vreodata
sa aveti,claditi in jurul meu,mormane
de neadevar.
                                               
M-au obosit a voastre fapte ,gunoaie
ce adunati si apoi va plange-ti la-Mparatu
ca altii inima va dojenesc,
amarnic.

M-au obosit cararile desarte
ce le calcati cu atata spor
si-n gura mare,cautati
sa ma tarati acolo,si
pe mine...

M-a obosit monotonia,rutina
ce lasa-n urma ,nu urme
ci lovituri de dalta si ciocan
in mine...

M-a obosit a tau suras de lup
nemernic,ai fost ,esti si vei fi,
saracul lup...
saraca turma...

M-a-ti obosit,vitejilor ,ce astazi
cautati in putregaiul din trecut
si ma loviti cu ale voastre vorbe
cladite din nimic...
inspre nimic.

M-a-ti obosit ,ateilor ce ziceti
ca viata-i grea,dar nu cunoasteti
Viata...

M-a-ti obosit ,pietre launtrice
aveti,nu inimi,si-n loc de cap
purtati o soarta grea...
de tot.

M-a-ti obosit ,mandrelor flori
cu gura de cristal
si vorbe acre,venin
mai bine zis.

M-a-ti obosit ,filosofie
se numeste ce-a grait Mihai
iar ce din gura va curge e...
pacat.

M-a-ti obosit ,voi ce a-ti crezut ca,
va urasc...doar a-ti crezut
dar n-ati stiut ,defapt
nimic.


Eu va iubesc,pe rand ,
pe toti.
Prin voi,a mea rabdare
e-amarnic incercata...
insa va trece...
Iar maine dimineata
cand noaptea ,oboseala
a trecut...
Am sa zambesc din nou
Si-am sa declar iubire
omenirii...
ce mult si rau
aseara ma lovit.







Author: llobyt
•09:44