Author: llobyt
•15:07
    Nu e vinovată frumoasa seară de primăvară că scriu,chiar dacă imi creşte inima in piept când văd copacii înviind si schiţând mii de zâmbete sub formă de floricele.Nu sunt cuprins  nici de o  melancolie care să mă facă visător pierdut într-o lume de cuvinte.Nuup! Eu am scris ,scriu si voi scrie mereu din acelaşi simplu motiv: ,,simt".

Simt splendoarea naturii şi mă împinge dragostea faţă de ea sa-mi aştern într-un articol gândurile.Să-i ridic Creatorul in slăvi.Simt...

Simt in piept dureri.Uneori.Neajunsurile vieţii mă fac să simt.Să scriu.Să fiu eu într-o lume anapoda.

Simt timpul şi-l transform in cuvinte.Simt viaţa si o leg prin versuri să fie mai hazlie.Simt...

           Dar astăzi mai mult ca oricând te simt pe tine.Firavă ca razele lunii pe un cer înnorat.Gingaşă ca ghioceii lui Martie şi plăpândă ca în poza ce mi-ai dato zilele trecute cu tine pe când erai baieţel.

    Îţi simt temerile si aş vrea ca împreună să formăm o echipă şi să le alungăm, departe.De tine.De noi.
   Îţi simt reţinerile şi aş vrea sa fii libera pe deplin.Să zbieri,să râzi.Să fii tu însuţi.

Îţi simt ochişorii indreptaţi de multe ori spre deznădejde.Oh,nu! Vreau sa fii o învingătoare!Fii tare!

Te simt...eşti o poezie fără versuri.Un tablou minunat.Splendid.Important.Aparte.Delicat.

Te simt...simplă,potrivită,specială.

Te simt...eşti ceea ce tu nu vrei să crezi.
Te simt...eşti ...o prinţesă fără coroniţă.

Te simt...Simte si tu puterea cuvintelor.Lasă-te convinsă.Nu de mine,ci de ceea ce simt eu.