Author: llobyt
•10:58
         2 septembrie 2012.Madrid.Santiago Bernabeu.In jurul unui tip cu corp de atlet ,gelat,chipes,o multime de ziaristi si fotografi faceau coada cu urechile bine deschise sa auda ce le vorbeste ''profetul,,  Bla Bla Bla...Aiurea.
Insa la un moment dat dupa mai multe raspunsuri isi deschide sufletu ,omul nostru si printre altele spune : ''Sunt trist''...Omul acesta este Cristiano Ronaldo.Zeul prea multor suflete si ultimul om de pe pamant care ar fi trebuit sa spuna lucrul acesta.Platit cu 12 milioane de euro pe sezon.Iubit de mii de oameni +  Iryna Shayk,omul nostru se plange...pe cand altii mor de foame,se sinucid sau duc lipsa de tot de ce-ar avea nevoie Cristiano e trist.Parca astepta ca noi toti sa fim tristi impreuna cu el iar mai apoi el sa se intoarca in lux iar noi in praf.
         Zilele urmatoare au urmat o gramada de critici.Oameni mari ai fotbalului i-au dat portughezului cu cuvinte grele in cap,iar ici colo cate un coleg incerca sa para ca-l sustine.Insa el se lasa asteptat.Probabil ca isi daduse seama de ce a facut.,,Mai bine taceam'' vreau sa cred ca sunt cuvintele care nu l-au lasat sa doarma pe ,,papusica lui Mou'' insa lucrurile astea raman acolo.Timpul le va ascunde.Pentru Ronaldo probabil v-a urma o marire de salar si multi pupici inainte de culcare...Sa-i treaca...
       Insa traim intr-o lume in care se moare de foame,sete si se sufera enorm.Bietii oameni din Somalia n-au nici macar puterea sa spuna ca sunt tristi.Tristetea e viata lor.Iar mancarea ce o au ei e tot...tristetea.
  Ma alatur si eu celor care de a lungul timpului i-au dat ''dislike''lui Ronaldo.E trist sa vezi lumea in care traim insa e mai trist sa vezi oameni care au tot ce le doreste inima si inca se plang...Trist dar adevarat.



Author: llobyt
•10:18
          Te trezesti in fiecare dimineata cu aceleasi rani cu care aseara ai adormit.Ti-e viata ca o corabie pe un ocean furtunos.Oceanul acesta este viata ta.O vad de pe tarm si chiar daca pare ca nu-mi pasa de durerea ta.Imi pasa.Tot timpul mi-a pasat...doar ochii tai sunt bolnavi si nu vezi cu adevarat persoanele care iti vreau binele.Ai ajuns sa te chinui si sti de ce ai ajuns aici,insa nu mai ai puterea sa te ridici.Ma privesti in fiecare zi de parca ai vrea sa-mi vorbesti insa orgoliul tau nu te lasa.Persoanele cu care m-ai schimbat nu te lasa.Noua ta viata nu te lasa.Insa in interiorul tau tanjesti dupa clipele in care totul era bine...Acele clipe nu se vor mai intoarce pentru ca tu nu mai ai cum sa fi aceeasi.Nici eu nu pot fi acelas si tot ce a fost a fost odata...insa lucrurile se pot schimba si chiar daca nu vor mai fi ca altadata ,pot fi frumoase si acum...trebuie doar sa vrei...deschide bine ochii si mintea.Priveste,gandeste si ridica-te...Stiu ca poti.
Author: llobyt
•04:56

Author: llobyt
•02:43
       ,,Trebuie sa scap,sa fug.Mi-e frica.Nu ma pot misca si vine...vine si ma va lovi.De ce nu ma pot misca?De ce nu pot fugi?AAHHHH....'' cam asta ziceam eu in unul dintre visele mele de azi noapte...asa ca stati linistiti nu vine nimeni si pot fugi,doar ca e prea cald si nu fug acum. 

    Ideea e alta.Aseara am adormit foarte ingandurat.Am avut unul dintre acele momente cand te simti atat  de mic precum un soarece in fata unui elefant si esti aproape sigur ca ,,Trompy'' te va strivi cu unul dintre picioroancele lui uriase.Ei bine,asa eram eu aseara,simteam lumea mare,eu mic...simteam ca e greu si simteam o oboseala .Simteam viitorul ca o necunoscuta intr-o ecuatie de gradu 3.Parca aveam nevoie sa stiu ca va fi bine,insa nu disponeam de aceast lucru ...Insa intr-un tarziu am adormit ...cam tulburat dupa cum vedeti si cam sifonat...insa am adormit...A urmat o noapte plina de vise.Aiurea.Atunci cand esti stresat si iti trec prin minte o gramada de  probleme, visezi lucruri precum cel pe care l-am scris eu la inceput.Absurde.Problemele zilei se reflecta in visele din timpul noptii.Asa se spune...si se pare ca asa e.Uneori.Noaptea a trecut si azi dimineata m-am trezit brusc.Aiurit rau.Inca nu ma calmasem.Am iesit afara.Razele soarelui bateau destul de puternic iar eu eram acel intuneric pe care el trebuia sa-l lumineze.Insa nu a fost asa.Aveam prea multe ganduri ,prea multe de facut si prea putina initiativa,optimism si incredere.
    Am revenit in casa si aici urmeaza ceva frumos.Printre zecile de ganduri mi-a venit un gand.Sa iau Biblia si sa citesc unde se deschide.Zis si facut.O iau .Brusc o deschid si ochii mi se opresc pe un verset.Fara sa vreau.A fost ceva uimitor.Mi-au ramas ochii acolo.Uite ce scria:
Psalmul 37,5-11.
5. Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra, 
6. El va face sa straluceasca dreptatea ta ca lumina, si dreptul tau ca soarele la amiaza. 
7. Taci inaintea Domnului si nadajduieste in El. Nu te mania pe cel ce izbuteste in umbletele lui, pe omul care isi vede implinirea planurilor lui rele. 
8. Lasa mania, paraseste iutimea; nu te supara, caci supararea duce numai la rau. 
9. Fiindca cei rai vor fi nimiciti, iar cei ce nadajduiesc in Domnul vor stapani tara. 
10. Inca putina vreme, si cel rau nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, si nu va mai fi. 
11. Cei blanzi mostenesc tara si au belsug de pace.


     Dupa asta,eram constient.Dumnezeu imi vorbise.Intr-un chip minunat.Lucrurile acum aveau sens,viitorul era unul sigur si pacea incepuse sa curga in inima mea pe deplin.Cand Dumnezeu iti vorbeste,asculta,crede si se va implini.Asta e lectia pe care Dumnezeu mi-a dat-o astazi.Si sunt foarte bucuros pentru ca am un asemenea Dumnezeu care imi poarta de grija.Fara El viata mea ar fi fost o parapanta spre moarte,un nimic viu.Insa prin faptul ca L-am cunoscut si lucrurile s-au schimbat.Oricat de mare ar fi valea prin care trec stiu ca e Cineva care stie ca sunt in vale si stie ce trebuie sa faca cu mine.


Author: llobyt
•15:07
            Cel mai mult m-a durut in viata atunci cand prietenii mei s-au departat de mine si au ales sa loveasca in mine crezand ca eu incerc sa le fac rau fiindca m-au parasit...Insa nu-i asa...
Traiesc pe Terra si asta inseamna ca am de-a face cu oameni,si ei au de-a face cu mine.Normal ar fi sa fim compatibili fiindca suntem din aceasi specie,insa pe pamant nimic nu-i mai normal.
Imi pare rau pentru toti aceia pe care candva i-am considerat prieteni si cu care am trait clipe frumoase insa n-am stiut sa mentinem relatia noastra si totul s-a stricat.Sincer.Imi pare rau.
      Scriu aceste randuri pentru ca ma doare cand vad oameni care ma lovesc si ma privesc cu ura.Nu ma dor loviturile lor ci ma doare faptul ca le-am dat sansa sa ma loveasca.Am avut incredere in cine nu trebuie,si am considerat prieten pe cine nu imi era...Ma doare ca am gresit.Ma doare ca am ales gresit...ca v-am ales gresit.Insa asta e trecut si trecutul e nu-l mai putem schimba insa viitorul il putem face frumos...si eu am inteles asta,sper ca si voi sa faceti la fel.Eu am renuntat de mult la lupta pe care vad ca voi o duceti cu mine,s-au mai bine zis doar credeti ca eu lupt cu voi...Oh,nu.Demult am renuntat sa lupt impotriva oamenilor.
      Sa nu credeti ca prin ceea ce scriu aici arat un moment de debilitate...deloc.Sunt o persoana sincera si incerc sa fiu asa tot timpul,iar acum 2 august 2012 la ora 1:09 asta simt,asta zic.Ce v-a vi in viitor nu stiu...Am nadejdea ca va fi bine.Cu mine.Cu voi .Cu toti...

Author: llobyt
•13:39
M-au obosit a voastre triste vieti
ce fara urme de iubire ,vreodata
sa aveti,claditi in jurul meu,mormane
de neadevar.
                                               
M-au obosit a voastre fapte ,gunoaie
ce adunati si apoi va plange-ti la-Mparatu
ca altii inima va dojenesc,
amarnic.

M-au obosit cararile desarte
ce le calcati cu atata spor
si-n gura mare,cautati
sa ma tarati acolo,si
pe mine...

M-a obosit monotonia,rutina
ce lasa-n urma ,nu urme
ci lovituri de dalta si ciocan
in mine...

M-a obosit a tau suras de lup
nemernic,ai fost ,esti si vei fi,
saracul lup...
saraca turma...

M-a-ti obosit,vitejilor ,ce astazi
cautati in putregaiul din trecut
si ma loviti cu ale voastre vorbe
cladite din nimic...
inspre nimic.

M-a-ti obosit ,ateilor ce ziceti
ca viata-i grea,dar nu cunoasteti
Viata...

M-a-ti obosit ,pietre launtrice
aveti,nu inimi,si-n loc de cap
purtati o soarta grea...
de tot.

M-a-ti obosit ,mandrelor flori
cu gura de cristal
si vorbe acre,venin
mai bine zis.

M-a-ti obosit ,filosofie
se numeste ce-a grait Mihai
iar ce din gura va curge e...
pacat.

M-a-ti obosit ,voi ce a-ti crezut ca,
va urasc...doar a-ti crezut
dar n-ati stiut ,defapt
nimic.


Eu va iubesc,pe rand ,
pe toti.
Prin voi,a mea rabdare
e-amarnic incercata...
insa va trece...
Iar maine dimineata
cand noaptea ,oboseala
a trecut...
Am sa zambesc din nou
Si-am sa declar iubire
omenirii...
ce mult si rau
aseara ma lovit.







Author: llobyt
•09:44



Author: llobyt
•08:51
Hay cosas que no cambiaran
nunca...
Hay dias que no se olvidaran
jamas...                                                          

Hay mundos que no veras
nunca...
Hay personas que no volveras a ver
jamas...

Hay amores que no dejaras de querer
nunca jamas...
Hay sentimientos que llevaras contigo
a la tumba...

Yo no te tengo ahora a mi lado
y te necesito...
Pero te puedo asegurar
que mi amor por ti es inmortal...
y mis sentimientos
son solo para ti
mi dulce princesa.
Author: llobyt
•08:37
E asa de greu sa treci,
peste mormane de cuvinte adunate
de sange,de dispret
si recile-amintiri
ce nu se vor mai sterge-n veci.

Mi-e greu sa-accept ca poate
nu te-oi simti de acum
mai niciodata...
Mi-e greu sa spun
ca te-am iubit odata.

Si simt in piept amarul
ce-l port de cand te stiu,
Si dulce-mi va fi clipa      
Cand voi simti prin vene
Ca e doar sangele-mi curat
Si tu ai disparut.                                              

De as putea ,
Nu te-as uita iubito niciodata
Insa ce disperare
In sufletu-mi apare
Cand ma gandesc ca mare
E pierderea ce-n mine
ai lasat...

Acum ce sa-ti mai spun
de parca si cuvantul mi-a pierit
si inima ma doare
si trupul e de plumb
insa cu-atata nepasare
M-am obisnuit.Stiu.
Sortita mi-e viata
Sa nici nu stiu
Sa nici nu fac
Nimic.

Author: llobyt
•13:00
      E ceva timp de cand am zis in sinea mea ''tre sa iau o pauza,nici idei nu mai am'',si asa am facut insa astazi am hotarat sa revin aici de unde am plecat.Cu multe noi idei in cap si sub o alta infatisare ma prezint cu aceasta prima postare si sper sa ma tin de treaba...
   Mi-e dor sa scriu ceea ce simt si sincer in ultima vreme am simtit atatea,si mi-e dor de acei prieteni pe care i-am facut aici,prieteni cu inima mare care sunt gata oricand sa exprime prin cuvinte ceea ce simt,un lucru pe care eu il apreciez enorm.Sustin comunicarea,si asta e principalul motiv pentru care eu scriu...
Astazi raman aici,maine e o noua zi,cine poate sti cum?Nimeni,insa dimineata cand o sa ma trezesc o sa ma pisc si daca simt ,inseamna ca n-am murit si ma asteapta o noua zi in care voi face multe lucruri printre care voi scrie si pe blog...
In alta ordine de idei,noapte buna la toti si vise cat mai cu cine vreti voi;;)

Author: llobyt
•13:48
    Imi amintesc cu durere in suflet de acele zile,o durere ce nu mio mai poate lua nimeni.Va face parte din viata mea pentru totdeauna.Si stau si ma uit la calendaru plictisit de pe perete,la ceasul grabit de pe masa obosita sa care in spinare atata nefolosinta,si imi vin in minte o droaie de lucruri.Tot timpul am fost un om inspirat,cu multe idei si vise insa astazi ma simt legat ,ca un pris de razboi care nu stie ce va fi cu viata lui si pentru care cuvantul speranta nu exista in vocabularul sau.Pur si simplu ma minunez de cate pot trage dupa mine....clipe acre sau momente istorice din viata mea....Stau si analizez ziua de azi si ...am inceputo stresat si o termin cu dureri de cap si cu moralu la limita offside-lui.Azi am iubit,am sperat,am jucat,am lovit,am incurajat,am sfatuit,am ras,am plans,am zambit,am admirat,am incercat...oh si cate n-am mai facut ....si e doar o zi...si ma sperie urat de tot gandul ca intr-o zi voi fi batran si doar gandul meu va vrea sa faca insa trupul va fi de lemn ...putred...neputincios...Boah...:-j ce ganduri...
   Na...ce sa zic ,e trist ca am pierdut incetul cu incetul putin din mine si am inlocuit locul gol cu ceva nou din viitor...dar totusi mie dor de voi dragi vineri in care pierdut pluteam deasupra universului alaturi de propria umbra si ma minunam de ce pot face cu mine insumi....si azi e vineri si regret...as fi vrut sa fie joi,marti sau luni....dar nu vineri...Daca as putea as sterge ziua de vineri din calendar....De ce? Prea multe amintiri legate de aceasta zi ,amintiri ce nu mai pot fi recuperate si doar niste calai imi chinuie gandurile in fiecare seara de vineri....pffffff....Hai ca deja dorm.....no salutare bai.
Author: llobyt
•08:39
Pretind a sti...cam totul
dar nimic.
Pretind a fi...perfect
dar nu-s.
Pretind a merge...bine
dar cad mereu.
Pretind a te iubi...la maxim
dar nu-i adevarat.
Pretind a castiga....mereu
dar mai si ...pierd.
Pretind a-ti spune ....totul
dar...tac.
Author: llobyt
•11:23
Viata merge inainte indiferent ca vreau eu sau nu.Trecutul il am in spate si necunoscutul in fata.Faptul ca acum in prezent pot zambi e doar fiindca Cineva a fost mereu cu mine.Stau adeseori ,cazut pe ganduri.Ganduri de tot felu' dar majoritatea despre trecutul meu.Vad in mine ceva ce creste in fiecare zi.Nu pot sa spun ce e.Nu stiu cum se numeste insa simt ca gandurile mele se ''actualizeaza'' odata cu trecerea timpului.Daca anul trecut gandeam intr-un anume fel anul acesta gandesc diferit.Aceasi viata,aceasi persoana,alta gandire.Faptul ca am lipsit atata timp de pe blog si am incercat sa-l uit a fost reactia luptelor ce se dadeau in mine,in gandul meu.Am momente cand as putea contrazice orice ''teorie'' si chiar daca nu am dreptate sunt atat de ''tare'' incat stiu ca poate nu am dreptate,dar cred ceea ce sustin.Sa am puterea sa zambesc indiferent de cum gandesc,indiferent de ceea ce fac sau in ce timp si spatiu ma aflu e pentru mine un pas inainte inspre ceea ce mi-am propus.
Aceasta postare e doar ceea ce am gandit in momentu asta 16.01.2011 ora 21:23.Puteti sa ma catalogati cum vreti,imi pasa dar nu ma afecteaza:P