Author: llobyt
•11:56
   Picuri de ploaie cad bezmetici pe langa geamul meu,iar eu pierdandu-mi privirea in acest tablou apreciat de mine suspin usor si imi zic in interiorul meu: Oh,ce-mi place cand ploua!
     Da!Iubesc ploaia si iubesc zilele cand ploua iar natura insetata isi stampara sufletul iar atmosfera te indeamna la un somn linistit si binefacator.E minunat sa vezi cum din cer cad picuri de ploaie peste tot ce ne inconjoara,cum copacii primesc multumitori apa care adapa florile si iarba dandu-le o culoare mai vioaie.
    Multumesc lui Dumnezeu ca eu primesc ploaie doar atat cat am nevoie ci nu mi se intampla precum in alte tari unde apele distrug!
   Ii multumesc lui Dumnezeu ca dupa fiecare ploaie iese din nou soarele si ne incalzeste viata.E atat de minunat!
E atat de important sa sti sa apreciezi ceea ce primesti de la Creatorul nostru si sa sti sa faci diferenta intre binecuvantare si o intamplare oarecare.
Author: llobyt
•12:03
   Trec anii si trece si viata mea.Si un lucru e clar.Cat traiesc tot invat.De-a lungul vietii am invatat:sa citesc,sa scriu,sa merg pe bicicleta,sa iubesc,sa iert...sa invat din greseli!Si asta doare...:(
   Mi s-a intamplat in una din serile anterioare sa simt ca i-am gresit cuiva(true).Si atunci cand simti asta prin minte iti vin cuvinte de iertare,scuze si chesti din astea...Insa dupa ce am facut-o simteam ca nu e de ajuns.Imi ceream sa fac mai mult dar nu puteam.Nu stiam ce sa fac.Dura situatie.Imi doresc ca daca acum nu mai pot face nimic macar sa invat din greseala asta si pe viitor sa am grija.
     ''Tovarase,chiar imi pare rau.Ti-am gresit!Nu vor fi atat de valoroase cuvintele mele incat sa rascumpere greseala insa faptele mele din viitor sper sa te faca sa uiti ziua in care ti-am intors spatele.Doresc in viata asta sa mai cunosc oameni ca tine,insa nu doresc pe niciunul care sa te inlocuiasca.Te vreau pe pozitia pe care erai atunci cand ti-am spus ca intr-o zi o sa-ti demonstrez ca eu o sa inving imposibilul!Vreau sa reimprospatam acele zile frumoase in care noi doi eram mai importanti decat totul din jur...''
   Cine stie cunoaste.Cine trebe sa inteleaga,v-a intelege! 
 
Author: llobyt
•08:34
Ochi scanteietori aprind luminile-n inima trista
a orfelinatului pustiu
Pustiu de viata,de fericire,de parinti...
Se respira pana si un aer nostalgic,
iar zecile de trupuri aplecate
se petrec pe coridoarele reci
cautand in fiecare seara
aceasi gaura spre ...fericire,
spre-o casa cu parinti...

In exterior ,pe strazile colorate cu felurite
pacate...se-aduna zeci de copii,si fac la planuri
desarte... Cu trupurile virusate
si mintea impotriva celor carunti,se pierd
in neagra noapte ,fragila si apetisanta...


Cine stie cunoaste.Cine vrea intelege.Cui ii place apreciaza.