Author: llobyt
•08:37
E asa de greu sa treci,
peste mormane de cuvinte adunate
de sange,de dispret
si recile-amintiri
ce nu se vor mai sterge-n veci.

Mi-e greu sa-accept ca poate
nu te-oi simti de acum
mai niciodata...
Mi-e greu sa spun
ca te-am iubit odata.

Si simt in piept amarul
ce-l port de cand te stiu,
Si dulce-mi va fi clipa      
Cand voi simti prin vene
Ca e doar sangele-mi curat
Si tu ai disparut.                                              

De as putea ,
Nu te-as uita iubito niciodata
Insa ce disperare
In sufletu-mi apare
Cand ma gandesc ca mare
E pierderea ce-n mine
ai lasat...

Acum ce sa-ti mai spun
de parca si cuvantul mi-a pierit
si inima ma doare
si trupul e de plumb
insa cu-atata nepasare
M-am obisnuit.Stiu.
Sortita mi-e viata
Sa nici nu stiu
Sa nici nu fac
Nimic.

|
This entry was posted on 08:37 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

3 comentarii:

On 12 mai 2012, 08:04 , £.uzu spunea...

sa lasi in seama Lui!

 
On 20 iunie 2012, 00:07 , Denisa Irina spunea...

poezia e foarte frumoasa!
Cand iubesti pe cineva cu adevarat e greu s`o lasi sa plece!

 
On 25 iulie 2012, 12:56 , Cristina Drăgănescu spunea...

superb