Author: llobyt
•10:18
          Te trezesti in fiecare dimineata cu aceleasi rani cu care aseara ai adormit.Ti-e viata ca o corabie pe un ocean furtunos.Oceanul acesta este viata ta.O vad de pe tarm si chiar daca pare ca nu-mi pasa de durerea ta.Imi pasa.Tot timpul mi-a pasat...doar ochii tai sunt bolnavi si nu vezi cu adevarat persoanele care iti vreau binele.Ai ajuns sa te chinui si sti de ce ai ajuns aici,insa nu mai ai puterea sa te ridici.Ma privesti in fiecare zi de parca ai vrea sa-mi vorbesti insa orgoliul tau nu te lasa.Persoanele cu care m-ai schimbat nu te lasa.Noua ta viata nu te lasa.Insa in interiorul tau tanjesti dupa clipele in care totul era bine...Acele clipe nu se vor mai intoarce pentru ca tu nu mai ai cum sa fi aceeasi.Nici eu nu pot fi acelas si tot ce a fost a fost odata...insa lucrurile se pot schimba si chiar daca nu vor mai fi ca altadata ,pot fi frumoase si acum...trebuie doar sa vrei...deschide bine ochii si mintea.Priveste,gandeste si ridica-te...Stiu ca poti.
|
This entry was posted on 10:18 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comentarii:

On 17 mai 2013 la 23:20 , Anonim spunea...

Off ! De ce ma regasesc prin aceste randuri ? Frumos interpretat . Imi place .