Author: llobyt
•09:09
         Fiecare om are lucruri pe care nu le suporta si ar vrea sa nu se intalneasca cu ele niciodata.La fel si eu,om fiind,urasc un lucru.Ma scoate din sarite faptul ca atunci cand merg la un magazin,fie el supermarket,sau ultimul ABC romanesc,tanti care vinde sa vorbeasca urat cu mine,chiar daca oi fi eu ultimul om de pe fata pamantului...
     Asadar, vreau sa va povestesc ce am patit eu vara asta ,intr-o dimineata ploioasa,cand cel mai bun lucru pe care ai putea sa-l faci e sa stai trantit in pat ,si sa dormi...sa dormi...sa dormi...toata ziua.Insa nu,eu nu eram acolo ci ma aflam undeva prin oras, fugeam de ploaie si cautam cu privirea un magazin sa-mi cumpar cate ceva.Am intrat intr-un supermarket Dacia,m-am orientat incotro s-o iau,cam adormit cei drept ,n-am observat discutia aprinsa pe care o avea tanti de la casa cu un client.Am dat o tura de magazin,mi-am luat ce mia trebuit si m-am pus la rand.Eram al doilea.In fata mea un domn la 4 ace ,pune pe banda 2,3 lucruri si ii inmaneaza casieritei o bancnota de 100 de lei.Cand vede tanti bancnota se aprinde dintr-o data si incepe sa-l ia la rost pe omu nostru,ca de ce ii da bani asa mari.Aici era problema.Tanti noastra nu avea in casa bani marunti sa ne dea rest.De fapt avea dar nu vroia sa-i dea,erau putini.Eu stam deoparte si observam scena.Deodata mi-am amintit ca ma aflu in aceasi situatie.Cumparasem produse in valoare de maxim 10 lei si trebuia sa-i dau o bancnota de 100 de lei.A inceput sa-mi fie frica sa mai avansez,stiam ca deja motoru e turat la maxim ,ca probabil doamna avusese o noapte naspa si daca ceilalti au scapat usor eu nu scap la fel.Dar mi-am facut curaj si dupa ce mi-a scanat produsele i-am intins banii.Logic ca tanti inca mai avea energie de consumat si nu ia fost greu sa-mi adreseze urmatoarele cuvinte: ,,Inca unul!!!Ma,voi nu sunteti normali!De ce ,tot veniti ,maaa ,cu bani mari?Credeti ca eu is banca sa am sa va dau rest?Zi ma copile,ziiii (copil...?!)''. Copilu era blocat.Am preferat sa gesticulez ceva si sa tac pentru ca ceea ce aveam chef sa fac nu puteam.

     Am plecat cam dezamagit.Ceea ce uram eu cel mai tare asta era.Bineinteles ca ma deranjat faptul ca a vorbit asa cu mine ,insa nu i-am dat prea multa importanta.Am inteles ca sunt oameni cu probleme care asa sunt ei n-ai ce le face.Mi-ar fi placut sa-i pot spune macar atat lu' tanti asta: De unde sa stiu eu asta? Dar n-am avut curajul pentru ca tonul cu care vorbea imi inspira frica.
   Eu inteleg perfect un om care imi spune ca are probleme.Insa daca te enervezi si te comporti urat cu cei din jur singurul lucru pe care reusesti sa-l faci e sa-ti faci o imagine proasta,si sa-ti scurtezi viata cu cateva minute...

|
This entry was posted on 09:09 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: