Author: llobyt
•17:22

Amandoi stim ca viata e un drum ce trebuie parcurs.Amandoi stim ca pe acest drum vor aparea obstacole,piedici,intristari,crize,e normal sa fie asa.Dar de ce?

E o intrebare buna.Fiecare om,oricat de moral,fericit,puternic ar fi,tot va da peste un moment in viata cand isi va pune aceasta intrebare.O sa incerc sa iti raspund.Sper sa reusesc.

Voi incepe prin a-ti povesti ceva.
     

Adolescent fiind,a venit si in viata mea ziua cand m-am indragostit pentru prima data.Prima iubire.Stii tu.Pot sa spun ca a fost frumos.Ma trezeam dimineata entuziazmat,cu chef de a merge la scoala,nu pentru a fi activ la ore ci pentru ca acolo ,la scoala,era ea.Fata cu ochii perfecti.Iubita mea.Imi petreceam timpul cu capul in nori.Prea fericit.Prea putin gandeam.Astfel ca totul s-a terminat iar dupa o luna de fericire a urmat o luna gri.Desigur acum dupa atatia ani zambesc,mi se pare o prostie perioada aceea,insa atunci acela era necazul meu.Marele meu necaz.Nu prea intelegeam viata.

Ei bine,de ce ti-am povestit asta?
In momentele acelea cand pentru prima data in viata am gustat din tristete prin mintea mea au trecut milioane de ganduri.Parca mintea imi cerea sa fac ceva!Si stiti ce am facut?   I-am dedicat timp matematicii si literaturii astfel pregatindu-ma pentru acel examen national.

Timpul a trecut.Iar eu meditand la cele intamplate am constatat un lucru.Incercarile,piedicile ,apar in vietile noastre ca sa ne faca mai buni.Pentru mine acele momente au adus cu ele si o clipa cand m-am trezit si am realizat ce trebuie sa fac defapt eu.Pe ce trebuie sa pun pret cu adevarat.
Poate si tu treci print-o criza.Daca da,atunci opreste-te putin din plans,si gandeste-te putin la viata ta.Esti in necaz.E normal.Nu dispera.Esti acolo cu un scop.Poate trebuie sa schimbi ceva la viata ta,sa elimini ceva,sa adaugi ceva.Poate ca si tu trebuie sa te trezesti la realitate si sa dai o importanta mai mare lucrurilor care au valoare cu adevarat.
Drumul inspre fericire e mai aproape de noi decat credem.E la un pas.Acest pas se numeste vointa.Trebuie sa vrei sa fi fericit.Iar daca iti doresti cu adevarat ,viata te va duce exact acolo.Crede numai!

|
This entry was posted on 17:22 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

3 comentarii:

On 20 ianuarie 2014, 09:53 , Dana spunea...

Chiar nu reuşesc să înţeleg de ce ni se întâmplă anumite lucruri.Există cu siguranţă un motiv,dar acum,sinceră să fiu ,nu văd niciunul.Uneori am impresia că se întâmplă totul doar în mintea mea,că ar fi trebuit să depăşesc momentul,că nu e normal să reacţionez aşa.
Deşi au trecut aproape 4 luni de când ne-am despărţit,continui să mă simt exact ca în prima săptâmână:debusolată,neştiind ce să fac,cum să reacţionez.Indiferent cât de mult aş ieşi,aş socializa ,nu reuşesc ..Nu ştii cât mi-aş dori să nu mai fiu atât de statornică în tot ce simt,să-mi văd de viaţă :))..

 
On 20 ianuarie 2014, 11:24 , £av ♥ spunea...

Momentan as vrea si eu sa invat pt scoala dar nu sunt in stare, stationez. Am inteles ca am de invatat de aici...dar cand am dat sa fac un pas am cazut inapoi...sa fie oare ca mai am si altceva de invatat sau poate doar nu pasesc cu incredere?

 
On 21 ianuarie 2014, 11:02 , llobyt spunea...

e ceva normal...timpul sa te vindece