•03:14
Orologiul bisericii indica miezul nopti.Pe cer luna singuratica,pierduta printre gramezile de stele ,suspina ,ingandurata apoi cuprinsa de melancolia peisajului adoarme linistita.Adierii de vant trezesc frunzele copacilor care inmarmuriti,fara vlaga ,stau de straja.In departare,dinspre padure se aud urletele lighioanelor nemancate.In vale un latrat tulbura linistea care domnea asupra panoramei intunecate.
Pe drumul batucit,picioarele imi aluneca pe iarba uda.Ma indrept cu pasi marunti,pripiti inspre nicio tinta.Directia drumului,intersectat de nenumarate carari,mi-e singura calauza.Frunzele plopilor batrani ,asezati in sir indian pe marginea drumului,falfaie nedumerite ,in vantul din ce in ce mai rece.Gonit de ganduri,ma indepartez tot mai mult de sat,ramas acum in urma ,in intuneric.Imi ridic ochii inspre bolta instelata,carele sclipesc,luna e tot acolo ,totul sta pe loc ,doar eu ma misc.Ma compar cu cerul si ma simt ca umbra unei furnici.Picioarele incep sa le simt greoaie,si varful nasului capata o culoare visinie inchisa.Nepasator ,imi vad de drum.
Drumul care era singurul meu reper se inchide brusc.Ajunsesem la capatului lui,fara sa constientizez acest fapt din pricina gandurilor nazdravane care se zbateau in mine.In fata mea se intindea un lac imens.La marginea lui un scaun de pescar ,decolorat,zacea cu picioarele infipte in nisip.Ma asez pe el,iar trupul obosit suspina cu o rasuflare grea.Vantul isca valuri pe lac ,care se pierdeau inainte sa ajunga la tinta adica la fiinta mea.Greutatea noptii apasa asupa fapturii mele iar genele imi cereau insistent sa le las sa se inchida.Coplesit de imprejurare incetul cu incetul am adormit .Doar luna care mereu era prezenta ,veghea asupra mea,trimitand cateva raze galbene,gingase sa-mi mangaie obrazul zgribulit.
Pe drumul batucit,picioarele imi aluneca pe iarba uda.Ma indrept cu pasi marunti,pripiti inspre nicio tinta.Directia drumului,intersectat de nenumarate carari,mi-e singura calauza.Frunzele plopilor batrani ,asezati in sir indian pe marginea drumului,falfaie nedumerite ,in vantul din ce in ce mai rece.Gonit de ganduri,ma indepartez tot mai mult de sat,ramas acum in urma ,in intuneric.Imi ridic ochii inspre bolta instelata,carele sclipesc,luna e tot acolo ,totul sta pe loc ,doar eu ma misc.Ma compar cu cerul si ma simt ca umbra unei furnici.Picioarele incep sa le simt greoaie,si varful nasului capata o culoare visinie inchisa.Nepasator ,imi vad de drum.
Drumul care era singurul meu reper se inchide brusc.Ajunsesem la capatului lui,fara sa constientizez acest fapt din pricina gandurilor nazdravane care se zbateau in mine.In fata mea se intindea un lac imens.La marginea lui un scaun de pescar ,decolorat,zacea cu picioarele infipte in nisip.Ma asez pe el,iar trupul obosit suspina cu o rasuflare grea.Vantul isca valuri pe lac ,care se pierdeau inainte sa ajunga la tinta adica la fiinta mea.Greutatea noptii apasa asupa fapturii mele iar genele imi cereau insistent sa le las sa se inchida.Coplesit de imprejurare incetul cu incetul am adormit .Doar luna care mereu era prezenta ,veghea asupra mea,trimitand cateva raze galbene,gingase sa-mi mangaie obrazul zgribulit.
2 comentarii:
Compui foarte frumos si esti talentat.
Keep up the good work.
..I love the moon:X..frumos lucrat llobyt>:D<..