Author: llobyt
•07:36
    Eseu premiat cu locul 1 la concursul ''Fara Eminescu am fi mai altfel'',Colegiul Tehnic Al. Domsa!Mi-a luat ceva timp sa il fac,dar s-a meritat.Is curios cine il citeste in intregime.Astept comentarii si pareri.
 
       Ganduri sincere mi se indreapta inspre acel care iubea atat de mult natura,pentru care isi deschidea sufletul si caracteriza fiecare floare cu o finete extraordinara ,inspre acel care facea dintr-un singur copac ,un martor al unei scene de amor.Insa mintea mea ,uneori stramta si neinteleasa nu poate percepe perfectul cu care tu transformai niste cuvinte oarecare,in cuvinte cu farmec care misca si azi inimi sensibile.
      Mintile intelepte te-au numit ''poetul nepereche'',iar eu care sunt un fir de iarba trecatoare care odata cu seceta verii pier,plec capul inaintea poeziilor tale care au atins culmi neimaginabile.Chiar daca ai fost tratat de unii ca o scarba si ca un potrivnic cu o ratiune deosebita,tu ai ramas in istoria Romaniei,acum dupa o suta saizecisiunu de ani,inca mai sunt oameni care te apreciaza pentru ceea ce ai facut.Unul dintre acesti oameni sunt si eu.Ma minunez in interiorul meu iar vocea sufletului iti striga numele,iar din departari ecoul unei intrebari suna atat de direct:Tu chiar ai fost ateu?Tu care iubeai creatia lui Dumnezeu,scriai versuri despre natura,si iti gaseai linistea sufletului meditand la marginea lacurilor?Care era Dumnezeu tau?Ai fost tu ateu,poetule?Va ramane in mine aceasta intrebare ca un manunchi de spini lipit de inima care imi provoaca rani de fiecare data cand in dreptul numelui tau scrie acest cuvant diabolic.Voi tremura mereu citindu-ti ale tale versuri,dar voi suspina mereu gandindu-ma ca din punctul acesta de vedere imi esti dusman.
       Tu ai trecut ,insa ale tale versuri si astazi sunt citite si tratate cu mare grija de catre multi muritori.Si astazi cele pe care tu le iubeai atat de mult,femeile,rosesc in obraji cand vreun romantic le adreseaza ale tale scumpe versuri.Chiar daca esti mort acum ,tu esti important pentru noi,cei care am crescut pe aceleasi meleaguri ca si tine si ne strigam cu acelasi nume:romani.Iti dau un exemplu mic si neinsemnat de cat de mult imi plac poeziile tale:acum dupa un secol de existenta ,cand totul in jurul meu se schimba,eu iti citesc poeziile.Chiar daca nimeni nu ti le-ar mai citi,eu tot le-as citi.Eu tot te-as aprecia pentru versurile scrise.
Au trecut ani,si zeci de perechi de tineri au facut ce tu nu ai reusit sa faci in viata ta.Milioane de familii s-au intemeiat,facandu-i in ciuda scumpei tale iubite,Veronica,care si acum suspina in tacere,iar lacrimile ei ii uda sufletul insetat dupa tine.Scrisorile tale pline de esenta dragostei,sunt astazi simple umbre ale talentului tau in cele ale literaturii.Poate esti curios daca astazi ne mai scriem scrisori.Simt nevoia sa iti spun ca ne-am modernizat.Tehnologia a avansat,si o noua pasiune bantuie in inimile tinerilor:internetul.Daca ai fi trait in zilele noastre,Veronica Miclea nu ar fi trebuit sa astepte atat dupa ale tale dragi scrisori.A-ti fi vorbit pe messenger,sau i-ai fi trimis e-mail-uri.Oh,nu!Nu ma intreba ce is toate aceste concepte caci nu am sa-ti spun.Mintea ta bolnava a fost prea incarcata cu filosofie,si ai ajuns destept,dar ai murit tanar.Ce folos tie?Ai idolatrizat femeia,ai tratato ca un inger,ai iubito pana la culme,te-ai inchinat ei,dar la ce bun daca nu ai ajuns sa gusti din bucuria unei familii intemeiate.De ce ai trebuit sa fi atat de ciudat poetule?
Articolele tale care alterau sangele in vine dusmanilor tai,si acum stau in arhivele istoriei,gemand dupa tine,adevaratul lor proprietar.Dusmanii tai,care nu iti intelegeam ratiunea s-au dus pe lumea cealalta.S-a ales scrumul din gandurile lor si lumea i-a uitat,iar pe tine te ridica si azi slavi.Astazi multi ziaristi ar vrea sa detina ,realismul si sangele rece cu care tu imprimai adevarul pe hartie,dar nimeni nu a ajuns sa fie ca tine.Numele tau e o legenta,iar cei care astazi il imita sunt niste copii care nu o sa guste niciodata din fama pe care ai avuto tu prin ceea ce faceai.
        Am gasit printre poeziile tale una putin ciudata.Iti scriu un vers din ea:''Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet -,Toate-acestea împreună,Te-arat-a fi poet.'' Putinii poeti care mai sunt in zilele noastre au creat din acest vers un stil de a fi.Vezi cat de important ai fost tu? Si inca esti...
       Te felicit Eminescule!Daca eu scriam Luceafarul ,iar in prima strofa aparea acel pleonasm , ,eram numit analfabet,insa fiindca la autorul acestei poezii figureaza numele tau,dintr-o greseala de scriere a iesit cel mai celebru pleonam pe care toti il accepta asa cum este el.Vezi cat de important esti.
       Imi amintesc cand primeam ordin de la scoala ca trebuie sa invat poeziile tale,te uram,credeam ca imi pierd timpul repetand de nenumarate ori acele simple versuri.Nestiind cine se afla in spatele acestei minti care nu provoca in mine nici un fel de scantei,ramaneam nemiscat citindu-ti poeziile care ma plictiseau.Cu timpul am crescut si am aflat cine ai fost tu cu adevarat.Am inceput sa apreciez ceea ce cand eram un copilas uram.
       In Romania multe scoli iti poarta numele,toate orasele au cate o statuie cu tine asezata in parcuri celebre sau pe alee anonime.De curand s-au sarbatorit o suta saizecisiunu ani de cand te-ai nascut ,iar citind in unul dintre ziarele cele mai importante ale orasului ochii mi-au fugit inspre un articol a carui nume spunea asa:''Luceafar  ul,recitat ca Tatal Nostru,la scoala Mihai Eminescu''.Oamenii te-au zeificat.Te-au asezat pe cea mai 'nalta treapta a literaturii,dar chiar daca cei din jurul meu ti s-ar inchina ,tu ai fost un muritor.Poeziile tale pot sa fie cele mai bune,insa tu ca persoana nu ai fost cel mai bun.Imi pare rau sa iti spun aceste cuvinte,insa dupa cum iti scriam mai sus mingea mea stramta nu te poate intelege.Ai fost prea ciudat.
         Stiu ca in secolul in care tu ai trait epidemiile si bolile erau foarte frecvente si speranta de viata era una foarte mica.Multi au incercat sa afle misterul morti tale,iar diferite teorii s-au lansat dar eu nu o cred pe niciuna.Ti-a fost dat sa traiesti treizeci si noua de ani ,si i-ai trait.Stiu ca ai avut necazuri si probleme,si noi avem si chiar daca am evoluat in unele domenii materiale,in cele sufletesti suferim de aceasi traume si depresii pe care tu le aveai.
        Poate ti-e dor de casa ta parinteasca si de peisajele superbe din orasul tau natal.Zeci de copii si nu numai, iti viziteaza casa,si nu ca ar fi o casa neivazuta,insa e casa ta,in care tu ai crescut,si lucrul asta o face foarte speciala si importanta.
       Multi te caracterizeaza ca fiind un geniu,si chiar multii dintre criticii literari care au trait dupa tine te-au studiat,au scris carti despre tine si te-au clasat printre cele mai importante personaje din istoria tarii noastre.Cand ai sa citesti scrisoarea asta stiu ca vei fi mandru de tine,insa ai grija ca lauda nu e buna.Nu e nevoie sa imi raspunzi la scrisoare,am sa gasesc eu raspuns la ea,citind poeziile,basmele,operele,scrierile.,articolele tale,si in tot ce ai scris tu cat timp ai trait.
         Nu am sa bag in seama povestile si barfele care ti-au fost adresate dupa moartea ta,fie ele bune sau mai putin bune eu stiu un singur Eminescu,un poet nepereche si gasesc tot ce vreau sa stiu despre el in ceea ce el a hotarat sa ne lase noua urmasilor sai sa avem.
        Acum cand ma apropii de final,cand mi-am descarcat inima spunandu-ti aceste cuvinte unele dintre ele imprumutate din vocabularul tau foarte bogat,mai vreau sa fac un lucru.Vreau sa-mi cer iertare ca poate am fost putin dur,in randurile de mai sus,criticandu-te,sau calcand in picioare gandurile pe care tu le aveai,ganduri care mie nu mi-au placut,dar dupa cum bine cred ca iti dai seama si tu,aceasta scrisoare sunt gandurile mele.Ganduri si pareri fara importanta,dar pe care le am si sunt ale mele,si nu renunt ceea ce e al meu.
Imi permit ca un locul unei incheieri pe cinste sa iti las niste versuri,pe care tu ni le-ai scris noua,chiar daca tu le-asi scris pentru altcineva,si cu alta semnificatie,eu le folosesc in acest scop,de a ma desparti de tine.
Adio,de Mihai Eminescu:
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea,De tine.



|
This entry was posted on 07:36 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

9 comentarii:

On 18 februarie 2011, 09:32 , free spirit spunea...

superb eseul, imi place mult abordarea ta, esti original, mai ales cum L-ai scos pe Domnul in evidenta facand referire la conceptul de "ateu", si cum ai trecut in revista cam toate aspectele importante ce tin de numele marelui poet. Am 2 "critici" la eseu...:

1. "Chiar daca esti mort acum ,tu esti important pentru noi,cei care am crescut pe aceleasi meleaguri ca si tine si ne strigam cu acelasi nume:romani." – mi se pare ca nu prea are sens fraza aceasta inserata acolo, sinu ii prea vad sensul..cu numele de romani?

2. "Acum cand ma apropiu de final" => se scrie corect "ma apropii"

Felicitari pt premiu!:D

 
On 19 februarie 2011, 04:09 , llobyt spunea...

Mersi...iti accept criticile...:)

 
On 19 februarie 2011, 07:48 , Anonim spunea...

te felicit si sunt fericita pentru ca mostenesti ceva de mine

 
On 21 februarie 2011, 08:22 , Lavinia spunea...

critici si laude la adresa lui eminescu..cand il lauzi atat de frumos cand il afunzi in critici..
foarte interesant..
:-?
da, ce pot sa spun, frumos eseu.
si putin laudaros nu? cel putin asta am observat la tine.

 
On 22 februarie 2011, 01:40 , Denisa spunea...

frumos eseul:)

 
On 22 februarie 2011, 22:44 , pissi spunea...

felicitari!!! ce sa mai comentezi la un eseu premiat cu locul 1 mai pisic ??? :) absolut nimic :) e munca ta si te felicit inca o data.

 
On 1 martie 2011, 10:19 , Lavinia spunea...

iti doresc o primavara plina de bucurii:*

 
On 8 martie 2011, 11:06 , ..EmM.. spunea...

..doar atat pot sa zic:FRUMOS>:d<..
..ai fo binecuvantat cu un talent minunat:)..

 
On 2 august 2011, 13:20 , eli spunea...

Ce eseu frumos :) Dar si mai frumoasa e raritatea cu care tinerii de astazi scriu asemenea lucruri. Felicitari ca te numeri printre ei!