Ochi scanteietori aprind luminile-n inima trista
a orfelinatului pustiu
Pustiu de viata,de fericire,de parinti...
Se respira pana si un aer nostalgic,
iar zecile de trupuri aplecate
se petrec pe coridoarele reci
cautand in fiecare seara
aceasi gaura spre ...fericire,
spre-o casa cu parinti...
In exterior ,pe strazile colorate cu felurite
pacate...se-aduna zeci de copii,si fac la planuri
desarte... Cu trupurile virusate
si mintea impotriva celor carunti,se pierd
in neagra noapte ,fragila si apetisanta...
Cine stie cunoaste.Cine vrea intelege.Cui ii place apreciaza.
a orfelinatului pustiu
Pustiu de viata,de fericire,de parinti...
Se respira pana si un aer nostalgic,
iar zecile de trupuri aplecate
se petrec pe coridoarele reci
cautand in fiecare seara
aceasi gaura spre ...fericire,
spre-o casa cu parinti...
In exterior ,pe strazile colorate cu felurite
pacate...se-aduna zeci de copii,si fac la planuri
desarte... Cu trupurile virusate
si mintea impotriva celor carunti,se pierd
in neagra noapte ,fragila si apetisanta...
Cine stie cunoaste.Cine vrea intelege.Cui ii place apreciaza.
7 comentarii:
intradevar foarte frumos...si eu ma gandeam ca in generatia noastra nu mai exista poeti asa cum au existat...uite unul:d mergi mai departe foarte interesanta poezia....
..Cine stie cunoaste!:P..un mesaj poetic interesant:)..NICE WORK LLOBYT!:*>:D<..
E un poem ce imi patrunde sufletul!:)
multumesc:*
ai ceva la mine pe blog:D sa te vad poetule:>
Foarte frumos !bravo!
poezia mea n-ai mai scris-o..
dar nu-i nimic..\
o zi frumoasa!