Author: llobyt
•05:26
                    Mă simt străin față de tot ceea ce mă înconjoară.Un  fugar  într-un pustiu de neajunsuri.Îmi simt picioarele bătrâne și mersul greoi pe al lumii drum plin de păcate.Port în mine sentimente de iubire față de lucruri inexistente iar viata,viata mi se pare o capcana cu un sfârșit clar,îndeajuns de aproape ca să-l pot simți.Mi-e greu să privesc înainte când știu că totul e la fel  ,iar prin ce-am trecut o să mai trec și nu vreau.Ceva mă obligă să parcurg drumuri  pe care întâlnesc nefericire și suferința.Singurul lucru pozitiv pe care îl am în minte e faptul că mâine va fi altfel.Un altfel frumos,care  va însemna fericire pentru sufletul meu.Dar până atunci am nevoie de putere pentru a  merge înainte.Și o caut la tine.Tu ești puterea de care am nevoie.Vino.Te chem să-mi fi de folos și să mă ajuți să devin un om constant pe cărări pline de oscilații.