Author: llobyt
•05:26
                    Mă simt străin față de tot ceea ce mă înconjoară.Un  fugar  într-un pustiu de neajunsuri.Îmi simt picioarele bătrâne și mersul greoi pe al lumii drum plin de păcate.Port în mine sentimente de iubire față de lucruri inexistente iar viata,viata mi se pare o capcana cu un sfârșit clar,îndeajuns de aproape ca să-l pot simți.Mi-e greu să privesc înainte când știu că totul e la fel  ,iar prin ce-am trecut o să mai trec și nu vreau.Ceva mă obligă să parcurg drumuri  pe care întâlnesc nefericire și suferința.Singurul lucru pozitiv pe care îl am în minte e faptul că mâine va fi altfel.Un altfel frumos,care  va însemna fericire pentru sufletul meu.Dar până atunci am nevoie de putere pentru a  merge înainte.Și o caut la tine.Tu ești puterea de care am nevoie.Vino.Te chem să-mi fi de folos și să mă ajuți să devin un om constant pe cărări pline de oscilații.
|
This entry was posted on 05:26 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

2 comentarii:

On 28 noiembrie 2013, 14:32 , Daniel Popescu spunea...

Foarte frumos blog. Daca iti place si arta contemporana - in special pictura - te invit sa vizitezi un blog deosebit, pe care il gasesti la aceasta adresa.

 
On 14 decembrie 2013, 12:10 , £avinia Humeniuc ♥ spunea...

Asa este viata asta, mereu speram ca maine va fi mai bine, dar suntem dezamagiti si suparati, de multe ori avem probleme si parca totul e impotrvia noastra, de ce e asa o stie El, dar eu stiu sa iti zic ceva , atata timp cat il avem pe Dumnezeu cu noi totul va fi bine!