Author: llobyt
•07:26
    Astazi indraznesc sa-ti scriu.Am prins curaj fiindca momentan simt ca nimic n-am de pierdut si prea putin de castigat.Eu,unul dintre cei care in fiecare zi ating pamantul cu picioarele iar norii cu capul ori de cate ori te vad.Iti scriu tie ,cea pe care te-am cunoscut atunci cand intr-o profunda stare de melancolie incercam sa imi imaginez lumea cu o persoana in plus.Cu tine.Te-am asteptat de cel putin 5 clipe dupa cei 20 de ani pe care ii port in spate.Si te voi mai astepta,pentru ca ,chiar daca ai aparut,esti mai departe de mine decat erai atunci cand nu stiam ca existi.Tu nu ma intelegi,iar eu asa cum tu nu ma cunosti,te inteleg perfect.
      Dragostea cu care iti privesc urmele ce le lasi in spatele tau ,nu se va raci chiar daca nu vei inceta sa ma hranesti cu indiferenta.Ma voi purta cu tine ca si cum o iarna se manifesta fara zapada caracteristica,iar lipsa ta e mult mai trista decat lipsa unei ultime piese dintr-un puzzle de doua mii de piese.Te rog ,incearca sa intelegi ca imi esti sortita.Trupul tau degeaba cauta alinare in bratele timpului,defapt trupul tau nu exista pentru ca nu indeplineste unica conditie care sa-l faca existent.Insa tu,tu esti aceea care nu realizeaza ca bratele mele sunt destinul tau,iar viata ta are valoare doar daca va fi impletita cu a mea.Altfel ,vom fi doi pribegi in doua lumi triste,fara sens.
|
This entry was posted on 07:26 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: