Author: llobyt
•14:59
                Oricât mi-ar fi de greu cu tine nu îmi e niciodată prea greu.Umărul tău udat de lacrimi e ceea ce mă ridică.Ochii tăi mă urmăresc iar asta mă face să fiu atent,să nu greşesc.Iar dacă nu greşesc,fac lucrurile bine ,şi asta mă umple de speranţă.
Ştiu că nu îţi place să scriu dar eu o fac.Mă înţelegi.Asta te face minunata.Unică.
Iţi pasă de mine.Imi pasă şi mie mai mult de mine de când te-am cunoscut.
       De fiecare dată când sunt trist tu simţi şi ai nevoie de puţine minute să mă faci sa zâmbesc.Să uit.Să iubesc.
Nu sunt perfect dar tu mă faci să alerg după perfecţiune.N-o voi ajunge niciodată însă motivaţia ce o primesc de la tine mă face să mă simt puternic.
Atunci când un om greşeşte are nevoie de iertare.Ţi-am greşit.Iar tu mai stâns la piep şi mi-ai şoptit:Te iert! Te-am crezut.Aveai dreptate.M-ai iertat.M-am iertat.
         Ai făcut lucruri care mi-au adus mie beneficii iar ţie umilinţă.Le-ai făcut pentru mine lăsând la o parte ce vroiai tu.A contat ce vroiam eu iar acest lucru eu îl numesc dăruire.
            O viaţă ca a ta nu se clădeşte uşor.Un suflet ca al tău îl au doar cei care îşi clădesc destinul după principii dumnezeieştii,care în fiecare zi luptă,zâmbesc şi trăiesc răbdarea.
Un om bun ce îndepartează răul din viaţa altui om are păcate puţine,iar pentru cei cu păcate puţine Stăpânul lumii are multe binecuvântări.Asta e explicaţia ce o găsesc analizându-ţi viaţa.
Îţi mulţumesc e prea puţin.Dar sper ca viaţa să-mi ofere ocazia să îţi dăruiesc mai mult!
Rămâi la fel.Lângă mine.Te iubesc!
|
This entry was posted on 14:59 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: